E un eveniment de networking ( pe 28 apr ) organizat de un grup de pe linkedin ( Romanian Managers ). Poate ne vedem acolo…

Ceea ce gandesc si am scris mai sus am regasit si in cateva posturi de-ale tale:
http://danieltiganila.ro/2008/03/21/nu-ma-intreba-cum-am-facut-primul-milion/
http://danieltiganila.ro/2009/02/12/im-an-absolute-begginer/

si cred ca am gasit si raspunsul la intrebarea ce ti-am lasat-o
spor la treaba

wow! Ai reusit un comentariu aproape, sau poate mai mare decat postul meu!
Revin mai tarziu si cu un raspun.. sunt foarte pe fuga azi..

As veni cu o adaugire, desi nu sunt nici psiholog, nici sociolog nici vreun alt tip de “olog” pot spune ca am descoperit (pe cale experimentala) ca poti sa privesti si sa transmiti unei persoane mai multe tipuri de mesaj: binete, blandete, dorinta, interes, caldura, energie, incurajare, invidie… Desigur ca raspunsurile sunt diferite in functie de mesaj, persoana, grad de simpatie, mediu…
Sunt convins ca in cazul de fata raspunsul a fost mai degraba o bucata de frustrare binecunoscuta si mie (tot pe cale experimentala ))
De ce? Masinile mari sunt pentru multi simbolul parvenirii, a coruptiei si asta e greu de schimbat si la fel de greu de condamnat.

As vrea sa ocolesc picatul in patetisme caci … desi pot spune ca incerc sa ma lepad de etichetele puse de altii mie si ca incerc sa judec cat mai putin intr-un mod standardizat.sablonizat – unele lucruri stau chiar asa cum se vad.

Pot sa exemplific cum am observat in business niste particularitati la majoritatea celor cu masina de peste 20-30k euro si chiar cum aceste particularitati cresc odata cu valoarea bunurilor pe care persoana respectiva le-a strans. Pe scurt – majoritatea pot fi pusi foarte bine in clasa coruptilor. O adaugire importanta ar fi sa spun ca la fel pot spune si despre multi din cei ca nu au nici macar masina – deci nu masina face pe om )

Asta e un subiect la care eu ma gandesc mult – caci educatia pe care am primit-o a creat un mic (va rog, nu mare) socialist.
Ma gandesc unde a plecat bunul simt si unde sunt valorile despre care am citit in carti, ma gandesc daca rezistenta la coruptie nu e de fapt un fel de mecanism ce ma impiedica sa ma adaptez, ma intreb de ce lucrez mai bine ca freelancer cu oameni care sunt peste un ocean si doua continente departare decat ca antreprenor in Romania, de ce asa putine proiecte de aici sunt privite cu caldura, placere si speranta de catre cei ce le demareaza, de ce relatiile de afaceri sunt cel mai des un cautat “lose – win”, de ce dorinta de a ii ajuta si intelege pe ceilalti e privita cu ironie ca o slabiciune … si ma mai gandesc ca de fapt eu imi aleg clientii, ca eu aleg sa merg cu autobuzul (metrou de fapt), ca eu aleg sa stau in Romania (in loc de o tara unde doar dealerii si pestii vor masini de peste 100k euro, unde coruptii se mai simt si prost si nu sunt dati drept exemplu in presa sau bagati in parlament), etc

Si o intrebare: Cum ai dedus ca persoanele respective au incetat sa viseze?

@ Maia – sunt de acord cu tine. As zice ca are importanta parerea celuilalt atata timp cat ii dai importanta. Eu mi-am rezolvat frustrarile cu clientii din Romania pur si simplu refuzand sa lucrez la proiectele care imi pareau neinteresante si in care nici initiatorii nu credeau. Rezultatele au aparut deja si eu ma imbogasesc chiar daca asta nu se traduce in gologani

Da! Poate fi una din top3 Entrepreneurs Soundtrack

Multumesc, la fel si tie!

True.
Eu as merge pe varianta “in totalitate bine”. Doar ca “binele” asta trebuie sa ni’l evaluam periodic.