Success is a joyful story..

ianuarie 11, 2011

It’s not about the road..it’s the damn destination that’s important!

Imi place sa observ oameni. Am mai spus-o. Se intampla involuntar si am inceput sa ma pricep. Am incercat un exercitiu: ma uit la o persoana pe care o cunosc sau nu si incerc sa ii vizualizez viata „in reverse”, sa interpolez, sa imi imaginez cum era in copilarie, cum a evoluat ca adult, ce esecuri a avut si care sunt visele lui. Ajungi sa creezi un scenariu despre persoana respectiva..si chiar daca nu se confirma de fiecare data, schimba in bine felul in care interactionezi cu ea.

Cei care contesta ca este important sa reusesti in viata sunt ipocriti. Sunt cei carora le este frica sa incerce sau au incercat si au esuat lamentabil fara sa invete nimic din asta. La fel cum cei care spun ca frumusetea vine din interior..sunt de cele mai multe ori oameni urati, care nu au o problema cu faptul ca nu ar fi placuti de ceilalti, ci nu se plac ei pe ei insisi.

Ziceam ca nu este important drumul.. ci destinatia! Nu ai cum sa intelegi asta daca nu esti pe cale sa ai sau nu ai avut pana in acest moment niciun succes personal adevarat. Succes in orice sens, doar personal sa fie. Si daca se poate, si confirmat de cativa din jur. Nu neaparat ceva maret.. gen premiul Nobel. Nici o inventie care sa schimbe lumea. Ceva, orice, care te-a adus intr-o pozitie in care ai fost mai bun ca toti, ca ceilalti, mai bun ca tine insuti. Ceva care sa te aduca intr-o stare incredibila de multumire de sine. Nu, nu infatuare si nici vanitate. Este o stare de bine, o stare de normalitate dorita de propriul Eu. O stare care transpare si celor din jur. O stare care te face sa uiti de frustrari, sa poti sa iubesti, sa poti sa admiri, sa poti, la urma urmei sa deslusesti aceleasi lucruri minunate si la altii.

Asta este „destinatia” la care ma refer. Starea aceea de confort propriu care iti da puterea de a intelege si a te bucura de viata. Culmea, „destinatia” asta, succesul asta prim, e ca o doza intensa de adrenalina care iti declanseaza simturile, si ramani apoi reactiv la viata. Aceasta destinatie proprie este importanta si trebuie pastrata pe tot parcursul vietii, al drumului!

O sa dau un exemplu in acest sens, care pe mine m-a impresionat:

Domnul V.

Despre domnul V. auzisem de acum 7 ani de la un prieten. Am avut ocazia sa il cunosc la inceputul anului trecut. Are 89 de ani! Nu stiu de ce am pus semnul exclamarii. Poate pentru ca mi-as dori sa ajung si eu la varsta lui. Sau poate ca ceva din personalitatea lui m-a impresionat.

Domnul V. are ceva ce eu imi doresc foarte mult. Asa ca am facut un drum lung impreuna. Eu am condus iar el a stat in dreapta, langa mine. Nu am interactionat cu prea multi oameni in varsta. Mi-l amintesc doar vag pe strabunicul meu, pe care l-am pierdut cand inca eram copil.

Am petrecut o zi intreaga cu Domnul V.  Am avut ocazia sa il cunosc atat cat mi-au permis simturile si cat s-a lasat el descoperit. E la o varsta cand isi permite sa fie in totalitate autentic in felul cum interactioneaza cu cei din jur si cand nu mai are sens se incerce sa impresioneze.

 Are doar 2 frustrari – ar incepe o noua afacere, dar se teme ca va muri in curand. Motive intemeiate nu ar avea: arata de 60 si ceva de ani, doar ca a cam inceput sa il lase vederea. Cu toate astea inca isi conduce propria masina – o Dacie veche, dar credinciosa. Si nu ca nu si-ar permite o masina mai buna, insa a prins vremuri grele…si o parte din ele sunt si azi in subconstientul lui.
In orele cat am stat cu el am avut senzatia ca am trait 3 vieti povestite!  A  fost inchis pe vremea comunismului. Vorbeste inca incet despre asta. Mi-a povestit cateva tehnici de „cum sa nu iti iei o super bataie in inchisoare”. Mi-a povestit despre ce a trebuit sa faca sa iasa mai devreme de acolo.. si cum trebuia ca apoi, pentru o perioada, sa stea toata ziua ascuns in casa. Apoi am ajuns la un conac pe langa care eu trec de multe ori in fiecare an. Ne-am oprit putin sa imi povesteasca despre fata  mosierului care locuia acolo si despre prima dezamagire in dragoste si despre cum cum poti fi respins chiar daca vii intr-o caleasca eleganta.

A doua tristete a lui este ca revolutia din ’89 l-a prins prea batran si era constient ca nu va putea realiza cate si-ar fi dorit. Totusi, si-a pastrat si si-a reinventat optimismul si a reusit sa inceapa 2 afaceri interesante. Da, s-a apucat de afaceri la 70 de ani! Nu poti sa nu admiri asta cand, pentru prea multi, 50 de ani resprezinta deja varsta retragerii, a sfarsitului.
Ma cam feresc de expresii ultrafolosite si perimate…dar omul asta avea o bucurie si o pofta de viata incredibile! Avea in ochi ceva magic, ceva ce si mie imi lipseste uneori. La sfarsitul zilei, am incetat sa incerc sa inteleg de unde provenea acea stare a lui. Poate asa a fost el dintotdeauna sau poate viata l-a schimbat. Nu am facut decat sa ma bucur de acea zi. Si sa il iau ca pe unul dintre punctele de reper. E fix imaginea de care ai nevoie cand esti cu moralul la pamant si cand ti se pare ca est in urma cu afacerea …sau cu viata.

Apropo de bucurie si de pofta de viata – Un prieten bun are mai multe firme.  Anul trecut, unele au mers prost iar altele foarte bine. Dupa ce a nins, angajatii firmelor profitabile au iesit afara sa faca un om de zapada. Ceilalti angajati, nu. Inca ma intreb daca cei profitabili au procedat asa de bucurie…sau au fost profitabili pentru ca inca stiu sa faca oameni de zapada?

Sa avem un an bun!


China, to be continued…

septembrie 21, 2010

Third time is a charm!

Iunie este cea mai frumoasa luna din an! Este pentru planuri imediate. E un fel de vineri a lunilor, cand te poti pacali ca ai controlul total al propriei vieti si iti apare un zambet ciudat si hedonist in coltul gurii.

Simbolul pentru Intelepciune

A fost pentru prima data cand m-am gandit din timp la vacanta. Fiind un an greu, simteam nevoie de liniste si de odihna, deci aveam 2 optiuni: la munte (desi nu ma catar, imi place foarte mult) sau undeva pe o insula fara wireless.
Si pentru ca uneori cauti explicatii si ceri sfaturi doar ca sa iti confirmi deciziile deja luate..sau pentru ca uneori e mai mai util sa bei un ceai fierbinte pentru a te racori in canicula verii, am ales sa plec iar in China.
Am ales iar adrenalina, departare si mister si nu m-am odihnit deloc in sensul clasic.

Am plecat in august si am stat 14 zile. A fost a treia calatorie in China in ultimele 14 luni.
De data asta am plecat pe cont propriu (fara sa fiu invitat). In primele vizite nu stiam ce o sa se intample, cu cine aveam sa ma intalnesc sau ce urma sa vizitez, insa data asta am planuit totul de acasa si stiam exact ce vreau: sa vad Expozitia Mondiala si sa explorez in sfarsit in voie Shanghai-ul. In plus, am onorat si o invitatie in insula Putuo.

Expozitia Mondiala (Shanghai Expo 2010)

Daca Mecca este sfarsitul si inceputul drumului pentru islamici si un crestin adevarat isi doreste sa parcurga El Camino de Santiago, Expozitia Mondiala ar trebui sa fie destinatia suprema pentru oricine vrea sa inteleaga complexitatea omenirii si se percepe ca fiind un cetatean al lumii.
Trebuie sa ne uitam putin in urma pentru a intelege magnitudinea si importanta acestui eveniment:
Prima Expozitie Mondiala a avut loc in 1851 in Londra, de atunci si pana in prezent trecand prin trei etape:

 1851-1938Etapa „Industrializarii”, cand evenimentul era folosit pentru prezentarea ultimelor inventii si descoperiri ale stiintei si tehnicii (Telefonul a fost pentru prima data prezentat in cadrul Expozitiei Mondiale).

1939-1987Etapa „Schimbului Cultural”, cand inventiile si tehnologia nu au mai fost pincipalele subiecte ale Expozitiei. In aceasta perioada a inceput sa se puna accentul pe implicatiile culturale ale interactiunii umane si impactul acestora asupra dezvoltarii si viitorului omenirii.

1988-prezentEtapa „Brandingului de tara”. Ca si cum natiunile au fost in cautarea propriei identitati iar acum e momentul pentru a arata si impartasi cu restul lumii maretia si realitatile specifice.

Cand vorbesti despre China, incepi sa te obisnuiesti cu „cea/cel mai mare”, insa Shanghai Expo da noi valente acestei expresii! Am ramas surprins, desi imi setasem asteptari inalte. Pe o suprafata de 5 kilometri patrati puteai sa pornesti intr-o calatorie surprinzatoare..si daca aveai la dispozitie cel putin o saptamana si jumate, puteai sa vizitezi TOATA lumea, la propriu!

 Aproape fiecare tara avea un pavilion construit dupa buget si imaginatie: unele pavilioane aveau o arhitectura absolut incredibila, altele aratau banal insa iti era foarte greu sa le parasesti odata intrat inauntru. Unele m’au impresionat prin mancarea traditionala, altele prin frumusetea suvenirurilor (tarile africane, arabe), iar altele prin autenticitatea oamenilor (la Pavilionul Yemenului aproape ca au „rapit’o” pe Cristina incercand sa o convinga cat de bine ii sta cu bratari de aur pe maini🙂 )

Totusi, nu cele de mai sus m-au impresionat cel mai mult, ci felul cum a descurs toata experienta! Eu sunt un om al detaliilor, cu un recunoscut simt al criticii. Chinezii s-au gandit la toate si au functionat perfect. De la tot ce a insemnat reabilitarea orasului si a infrastucturii, la linia de taxiuri noi, special introdusa pentu Expo, la statia de metrou special construita pentru Expo, la cozile relativ mari, dar „fluide” de la intrare, la curatenie, la „stropitoarele” cu vapori de apa contra caldurii (foarte utile in cele 2 zile cand au fost 50 de grade), pana la hartile si chioscurile cu informatii puse exact unde trebuie. Pare simplu de facut. Nu si cand vorbim de aproximativ 400.000 de vizitatori pe zi! Ca sa ne amuzam, am facut un exercitiu mental, imaginandu-ne cum s-ar fi desfasurat lucrurile intr-un Bucharest World Expo😦

La fel de admirativ am privit si felul in care au tratat chinezii securitatea acestui eveniment. Desi anumiti occidentali au comentat cum ca prezenta politiei era „apasatoare”..eu nu sunt deloc de acord! Sa nu uitam unde ne aflam: in tara cu cea mai mare populatie din lume..la evenimentul cu una dintre cele mai numeroase pariticipari din toate timpurile. Mi s-ar fi parut ciudat sa nu te controleze ca la aeroport la intrare. In rest, cu noi politia a fost foarte amabila de fiecare data. Eu in China m-am simtit ca fiind in cel mai sigur loc de pe planeta.

Apropo de Romania… (sau despre un pavilion in forma de mar stricat)

Da, am avut si noi pavilion la Shanghai si ma bucur ca vizita mea nu s-a sincronizat cu lansarea mult discutatului brand de tara! (care s-a intamplat chiar aici in Shanghai)

Una din partile mai putin bune ale Expozitiei este ca la anumite tari se sta foarte mult la coada. Spre exemplu, la pavilioanele (considerate super hot) Chinei, Japoniei, Germaniei, Coreei de Sud, Indiei etc. se putea sta chiar si cate 7 ore la coada! De asta e nevoie de cel putin 11 zile pentru a vizita intreaga expozitie. Am calculat fiecare minut al calatoriei in China si 7 ore pierdute la o coada ar fi fost ineficient…asa ca, cu parere de rau, nu am vizitat pavilioanele tarilor mai sus mentionate. In schimb am vizitat alte 20 si ceva de tari la fel de minuntate.
Am trecut inevitabil si pe langa pavilionul Romaniei. Ne-am asezat la coada si am stat. Dupa 1 ora am plecat (s-a intamplat la fel in 2 zile diferite). La noi la coada era altfel decat la celelalte tari: nu se misca deloc. Aparent, nici la cozi nu ne pricepem. Stiu, o ora nu era asa de mult comparativ cu alte pavilioane…insa dorinta de a explora alte tari a fost mai mare decat curiozitatea de vedea  cu ce „minunatii” s-au prezentat romanii. Standul nostru era printre putinele unde se tineau concerte in fiecare zi. Probabil de aici explicatiea pentru perioada mare de asteptat.

Recunosc, mi-as fi dorit totusi sa vad ce si cum era inauntru! Pana in momentul respectiv, Pavilionul Romaniei avusese  aprox. 3 milioane de vizitatori si se estimeaza ca numarul acestora va ajunge la 7 milioane pana la sfarsitul manifestarii. Apropos de spirit antreprenorial – mi’as fi dorit sa am o taraba si sa vand mici (sau orice) la etajul cu mancare specific romanesca😉

Despre Shanghai Expo e mult de scris, probabil ar fi fost interesant un intreg post doar despre acest subiect.
Vazuta prin ochii mei, aceasta Expozitie Mondiala este ca o scena interactiva imensa, formata din pavilioanele tarilor participante..iar vizitatorii sunt spectatori care vin sa se uite cum natiunile isi descopera sau isi joaca propriul rol in lume.  Daca puteti, merita sa faceti efortul unei vizite – mai sunt 40 de zile pana la inchiderea expozitiei.

O evadare de 3 zile…

Desi nu a fost planificat din tara, am avut surpriza si onoarea sa fim invitati pe o insula, la Muntele Putuo.
Am preferat sa „sacrificam” din zilele planuite pentru Expo pentru aceasta mini calatorie. Si nu am regretat deloc!

Ca sa ajungem in Putuo a trebuit sa plecam spre Ningbo (un oras important aflat langa Shanghai) mergand pe cel mai lung pod trans-oceanic din lume. 40 de km prin mijlocul marii, ce iti ofera o exeprienta unica. Sentimentul este incredibil si nu ai cum sa nu te intrebi cum l-au construit. Din pacate nu prea te poti opri (decat putin pe banda de urgenta)..asta pana va fi gata o platforma imensa care va gazdui un hotel, galerii comerciale si restaurante.

Ningbo este unul dintre cele mai vechi orase din China, cu o istorie politico-economica foarte interesanta. Una dintre legendele localnicilor spune ca stramosii japonezilor au plecat de fapt din acest oras, cu mii de ani in urma. Este unul din porturile mari ale Chinei si un important oras turistic (aici se gasesc 4 temple importante).

Fiind doar oras de tranzit catre Putuo, in Ningbo am stat doar o noapte si nu am vizitat prea multe – am avut timp doar pentru centrul vechi si Turnul Tianfeng. Am fos cazati la un Howard Johnson de 5* unde am trait cea mai placuta experienta ca turist (primul hotel in care am avut valet, meniu de perne si de saltele, un pahar cu lapte cald la miezul noptii..si cele mai bune fructe de mare)

Insula si Muntele Putuo

Dupa o calatorie cu masina si vaporashul (cam 2 ore in total) am ajuns in Putuo.
Am stat la un boutique hotel pe malul marii, tot aici fiind cazati si un grup mare de calugari budisti. Este foarte linistitor sa te intalnesti cu ei la lift, pe holuri si la restaurant.. mai ales dupa „nebunia” de la World Expo.

Putuo este un munte important in China. Nu prin inaltimea lui, ci prin cele 2 temple si statuia Zeitei Guan Yin. Este unul din cei 4 munti sacri ai Budismului chinez.

Nu am avut timp de plaja.. am preferat sa vizitam Templul Puji si statuia GuanYin si sa ne plimbam prin padure.

La Puji am ajuns in plina sarbatoare: unul dintre sefii calugarilor de la templu fusese avansat. Poate de asta totul imi parea mult mai viu decat la templele confucianiste si taoiste vizitate in primele mele calatorii. Desi poate doar la Templul Orasului Interzis am mai vazut atat de multa lume, sentimentul de liniste si atemporatiltate era totusi prezent.
Statuia Zeitei Guan Yin este la cateva sute de metri de templu si se ajunge la ea printr-un drum chiar pe marginea muntelui, avand marea intr’o parte si padurea in cealalta. Se merge incet. Nu are sens sa te grabesti. Din cand in cand treci pe langa un calugar care urca muntele mergand in genunchi, facand matanii. In Zeita Guan Yin isi pun speranta foarte multi chinezi credinciosi. Se spune ca face minuni si indeplineste dorinte, fiind protectoarea familiei.

Pana sa ajung aici am crezut ca odihna perfecta se poate intampla pe o insula tropicala. Aici e diferit. E o liniste aparte si e locul perfect cand simti nevoia sa fugi de tot..de tine, de lume, de probleme, de griji. Pe plaja am ajuns doar la miezul noptii doar pentru o scurta plimbare si o discutie interesanta cu prietenii nostri chinezi. Plaja nu este luminata decat de lumina lunii si aerul este proaspat (pe insula nu au voie alte masini decat cateva microbuze pentru turisti). Pacat ca am stat doar o zi si o noapte.

Back to Shanghai …

„Ce poti sa faci in Shanghai?”, ma intreaba multi prieteni. Foarte multe! Insa nu poti sa spui ca ai vizitat cu adevarat Shanghai-ul fara sa vezi macar The Bund, Pudong (cu Shanghai Financial Center si Jin Mao Building), Nanjing Street, Old Shanghai, Gradinile Yuyuan, Jade Budha Temple, Xintiandi, Muzeul de Istoire sau Acvariul Oceanic.

Mai aveam 3 zile, asa ca alegerea a fost grea.
Am inceput cu Shanghai Financial Center. Pentru ca, in mod oficial, China a devenit a doua putere economica a lumii, cel putin din punct de vedere al PIB-ului. Si pentru ca este cea de a doua cladire din lume ca inaltime (492 m). Pretul biletului este de 15 Euro pana la etajul 100. Se sta la 2 cozi la intrarea in cladire si la una pentru lift (in total cam 1 ora si ceva). Cand esti la etajul 100 te incearca multe ganduri marete si de abia astepti sa te intorci acasa..totusi, un gand amar a zburat spre Bucuresti si mi-am amintit cat am tras cu o anumita Primarie de Sector pentru un amarat de Certificat de Urbanism pentru parter + 12 etaje! De aici de sus, privelistea este greu de explicat sau povestit..mai ales cand stai pe portiunea de podea din sticla transparenta. Recomand oricarui antreprenor aflat la inceput de drum sa urce pana in varful acestei cladiri…mai ales ca de la etajul 94 urci pe jos si iti auzi pasii in ecou, pe niste trepte inalte de otel.   

Pudong-ul nu are multe de oferit in afara zgarie-norilor impresionanti. Asa ca am pornit spre partea veche a orasului – Puxi. Cea mai „turistica” varianta este prin tunelul ce trece pe sub raul Huangpu. Trenuletul te lasa pe malul celalalt, la cativa pasi de The Bund – mandria shanghaiezilor occidentalofili. Nu pentru asta vii neaparat pana in China, insa este intr-adevar impresionant – un mix de cladiri datand din perioada coloniala de la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, construite in cele mai elegante stiluri arhitectonice: de la stilul Gotic, Renascentist, Baroc, Neo-clasic, pana la Art-deco. Dupa o perioada mai „rosie” intre 1945 si 1970, cladirile au revenit astazi la destinatiile de odinioara: sedii de banci, ambasade, consultate sau institutii financiare si hoteluri. Sunt in perfecta stare si, repet, chiar daca nu pentru asta vii in China, se impune o plimbare noaptea, pe The Bund. Si daca te uiti atent, poti observa mandria din ochii chinezilor. Inca nu am inteles de unii chinezi (si asiatici in general) simt nevoie „confirmarii” din partea Occidentului..cand de cele mai multe ori nu fac decat sa isi vicieze cultura si societatea cu superficialitati si banalitati din Vest.

Nanjing Street
Este un must, daca iti place sa faci cumparaturi. Este o strada foarte lunga in mijlocul orasului, plina cu magazine, hoteluri si restaurante. Pastrand proportiile este un fel de Mariahilfer Strasse a Shanghai-ului. Nu voi uita niciodata aglomeratia de sambata seara – cat vezi cu ochii oameni mergand pe strada..ca la iesirea de la un concert. Preturile nu sunt neaparat mici, insa exista si magazine unde poti obtine „un deal” extrem de bun. E nevoie doar de exercitiu.

 

 

Old Shanghai si Gradinile Yuyuan!
Numai cand rostesc cuvintele astea imi vine sa plec iar in Shanghai. Pentru genul asta de „destinatii” merg eu in China. Daca esti ca mine si iti plac cladirile vechi chinezesti, daca iti place mancarea chinezeasca, daca iti plac magazinele de antichitati si localnicii care inca mai pastreaza savoarea vremurilor de demult.. este locul unde trebuie sa ramai cel putin 2-3 zile.
Vechi de aproape 500 de ani, Gradinile Yuyuan sunt o adevarata perla a Shanghai-ului! Se intind pe o suprafata de 2 hectare de vegetatie, foisoare, coridoare, stanci, grote, poduri si lacuri cu pesti, toate construite intr-un stil aparte. Din anumite puncte de vedere, se aseamana foarte mult cu gradinile din curtile templelor.

Shanghai este unul dintre cele mai vii orase din lume. Este intr-o continua dezvoltare si metamorfoza. A avut o istorie grea, dar s-a adaptat la vremuri iar acum vremurile incearca sa tina pasul cu el. Totusi..tot aici in Old Shanghai au ramas si cladiri rezidentiale vechi, unele parca cu tot cu oamenii de atunci. Am mers mult pe jos, pe stradute inguste, cu biciclete ruginite parcate sub geam, cu mancare facuta pe plita chiar pe strada, cu mesteri pantofari si multe rufe scoase la uscat. Pe una din aceste strazi exista un hotel mic fara nicio inscriptie in engleza – este locul unde vreau sa stau data viitoare cand vin in Shanghai.

In ultima zi in China am simtit nevoie de ceva mai „light”, asa ca am vizitat Acvariul Oceanic si Xintiandi.

Drumul inapoi in Pudong (partea noua a Shanghai-ului) pentru vizita la Acvariu a meritat din plin. Ca si cum ar mai fi reprezentat o surpriza – este acvariul cu cel mai lung tunel subacvatic din lume. Desi rechinii reprezinta de departe atractia principala, mie mi-au placut cel mai mult pinguinii si focile😉

Xintiandi! Daca nu stii ce inseamna, iti pare ca suna a un indemn la distractie sau ceva asemanator. Si chiar asta si este, desi inseama „noul paradis si pamant”. Xintiandi este „livingul orasului”, asa cum le place chinezilor sa spuna.
Este vorba despre o zona in centrul Shanghai-ului formata din strazi inguste si cladiri frumoase in suprinzatorul stil arhitectural numit Shikumen, aparut pe la mijlocul anilor 1860 si care combina stilul chinezesc cu elemente de arhitectura occidentala.

Aici se afla unele dintre cele mai selecte restaurante si ceainarii din oras si  este locul de promenada al comunitatii de expati din Shanghai si al high-life-lui chinez. Este fitza lor maxima. Este un fel de „Dorobanti” combinat cu „Centrul Vechi” de la noi, dar cu un snobism autentic si uneori fara sens periorativ. Este locul unde mananci mancaruri sofisticate si bei ceaiuri rare…si locul unde ar prinde un restaurant cu specific romanesc – practic, „aici se experimenteaza orice mancare, chiar daca nu ai prea multi returning costumers, tot iti merge business-ul” ca sa citez un prieten chinez. Si nu in ultimul rand, este locul unde preturile nu se negociaza.

Asa am vazut eu China in a treia calatorie.  Multi ma intreaba de ce ma reintorc si daca nu m-am plictisit. Nu ai cum sa te plictisesti, China creaza dependenta si e ca un roman captivant – trebuie sa ii citesti tote volumele.
Urmeaza sa plec iar la inceputul anului viitor. De data asta urmaresc China adanca,  indepartata si neatinsa de valorile occidentale. Vreau sa merg cat mai departe de coasta, in China contientala.

Simbolul pentru Armonie

Si pentru ca obisnuiesc sa vorbesc cu pasiune despre China, se pare ca s-a format un mic grup de prieteni care ar vrea sa ma insoteasca intr-un business/cultural trip anul viitoar. Vom analiza impreuna cand si cum ar avea loc aceasta posibila calatorie… Pana atunci.. Zai Jian!

*** Aici puteti vedea mai multe super poze


Start&Grow

aprilie 9, 2010

Despre  startups.ro

Am inceput startups.ro din pasiune pentru afaceri si din nevoia unei resurse utile pentu antreprenori. Am pornit acest proiect pentru ca puteam face o echipa extraordinara cu Cristina Alexandru, probabil unul dintre cei mai buni ziaristi cu experienta in antreprenoriat. Am pornit acest proiect pentru ca aproape toata lumea mi-a spus ca nu se poate! Ca e greu cu publishing-ul..Ca sunt trusturile…Ca e prea de nisa..Ca nu o sa ai trafic..Ca monetizare inseamna display..care inseamna agentii.. care agentii sunt „nustiucum”… Ca e greu cu contentul propriu…Ca „te bati” cu copy-paste-eri… Ca nu o sa rezisti mai mult de un an.

Cred intr-un proverb chinezesc care spune ca “important este ce poti face cu resurse limitate”…in plus ziceam ca ceea ce facem la starups.ro facem in primul rand din pasiune. Azi, mai mult ca oricand, lumea e materialista si pragmatica. Probabil ca atlfel nu ar rezista. Cuvinte precum „pasiune” pentru ceva, pasiune transpusa in atitudine si actiuni, pot sa nu impresioneze sau sa fie luate in derizoriu. Totusi, in cazul nostru, despre asta este vorba. Pasiune inseamna implicare totala, inseamna nopti nedormite, inseamna bucurie enorma, inseamna dezamagiri, inseamna sa iti vina sa renunti de multe ori intr-o zi…dar mai presus de toate inseamna sa iti placa enorm ceea ce faci.
Iar pentru scepticii dar curiosii care s-au plictisit deja de tonul meu “emotional” si care nu au incercat online-ul ca business..dar ar fi tentati, un sfat prietenesc – don’t do it if you’re in just for the money!😉

Despre Start&Grow

Revenind…startups.ro a fost gandit de la inceput ca o resursa completa – mai mult decat continut editorial de calitate. Ce se vede acum online nu este decat o mica parte din ce vrem noi de la acest proiect. Asa ca am decis ca este timpul sa facem si noi primul proiect special. Ahh..mult iubitele si doritele proiecte speciale. Iubitorii de bannere stiu la ce ma refer😉

Toata lumea iubeste start-up-urile si vrea sa isi asocieze imaginea cu fenomenul antreprenoriatului. Din pacate, exista foarte putine demersuri cu adevarat utile, aplicabile si relevante cand vine vorba despre resurse concrete oferite antreprenorilor!
Trainingurile, cursurile si workshopurile sunt bune, dar nu suficiente. Competitii de idei si concursuri de planuri de afaceri s-au organizat si se vor mai organiza.
Ne-am gandit, ce am putea oferi antreprenorilor? Ceva relevant si cu adevarat util si aplicabil.

No noise.
No bulshit.

Ceva cu focus pe antreprenori si nu pe capitalul de imagine al organizatorilor.
Am venit cu un concept unic in Romania. Un program pe termen lung, cu follow-up lunar, precum si la sfarsitul anului, si cu un imens potential de know-how practic din care vor putea invata si cei care nu sunt direct implicati in proiect. Si am gasit si partenerul care sa ne sustina – Microsoft, o companie cu traditie in sprijinirea start-up-urilor (vezi BizSpark, de exemplu).

Despre ce este vorba:

Vom selecta 4 start-up-uri, carora le vom oferi acces la cele mai bune resurse de business pe perioada a 8 luni! Si asta din partea unei super echipe de specialisti. Specialisti in toate momentele critice ale dezvoltarii unei afaceri. De la consultanta juridica la marketing, vanzari, PR , management financiar etc si pana la mentoring si coaching.
In plus, oferim accesul gratuit la o multime de resurse cum ar fi spatiu de birou, spatiu de intalniri, software, hosting  etc.

Nu vrem sa dam bani! Nu ca ca fi fost usor de adunat bani cash in ziua de azi. Cu toate ca am fi reusit, credeti-ne. Revenind, nu vrem sa dam bani. Nu de bani ai nevoie pentru a-ti incepe o afacere! Pentru a incepe ai nevoie de o idee buna, de expertiza in cel putin un domeniu, cat de cat de un plan si de ACTIUNE! Daca nu poti sa faci rost de putinii bani necesari set-up-ului, nu ai ce cauta oricum in afaceri!
Prin Start&Grow oferim ceva mult mai valoros decat banii. Sa fim realisti: cand esti la inceput, chiar si cu bani, specialstii de calibrul celor 14 din program, poate ca nu te-ar baga in seama. Si nu pentru ca sunt infatuati. Dimpotriva, toti sunt niste oameni minunati (de asta ne-am si gandit la ei cand am format echipa). Pentru ca asa functioneaza lucrurile. Pentru ca daca ar vrea sa ii ajute gratuit pe toti cei aflati la inceput, nu ar mai avea timp de propriul business.

Am vrut ca tot acest proiect sa fie util pentru toata lumea. Nu doar pentru cei implicati direct. Astfel ca vom urmari evolutia fiecarei afaceri prin articole pe startups.ro si in intalniri lunare.

Este un experiment.  Noi vrem sa il organizam in fiecare an. Este greu. Stim.
Stim si care este provocarea maxima: sa gasim acele 4 start-up-uri interesante care sa merite toata atentia de care se vor bucura.
Noi speram ca le vom gasi. Chiar daca unii au spus ca nu le vom gasi (sau isi doresc sa nu le gasim). Ca nu exista. Ca antreprenorii nu sunt seriosi cand sunt la inceput. Ca vor renunta dupa cateva luni. Ca este doar vorbarie in jurul antreprenoriatului si cand vine vorba de lucruri concrete nu prea ai “interlocutori”.
Stim. Avem si noi emotii. Avem si momente in care suntem coplesiti de atatea task-uri. Este un proiect complex. Evenimentele de o zi sau maxim o saptamana sunt demanding. But try something like a year long project😉

Am inceput bine. Dar greul abia acum incepe. Suntem convinsi ca va fi o reusita. E prea mishto conceptul sa nu iasa cum trebuie!

Haideti sa vedem impreuna ce se intampla in primul an din viata unei afaceri!

Si ca tot vorbeam cu un bun prieten de Call To Action, va rugam ca in urmatoarele 2 saptamani sa ne ajutati si voi sa gasim acele 4 start-up-uri! Please spread the word about the project!

Let the business begin!😉


Despre cum sa fii mai bun si sa schimbi lumea…

martie 8, 2010

Be Better!

Intr’o societate in care domneste un pseudo-pragmatism de periferie, sloganul JCI – ” Be Better. ” se poate lovi de autosuficienta romanilor, mai ales cand vine vorba despre dezvoltare personala, implicare sociala si interactiune cu ceilalti.

Chiar si noi romanii dorim sa fie mai bine. Rectific – noi romanii dorim sa „ne fie mai bine”. Si nu la perceptia de grup ma refer. Ci individual. Ca explicatie, probabil ca in mentalul nostru colectiv „binele de grup” are conotatii negative si este asociat cu trista experienta perpetuata din anii de comunism.

Iar cand vine vorba de „a astepta” sa ne fie mai bine (cu accent subliminal pe cuvantul „astepta”), sperantele noastre se indreapta inevitabil spre mediul politic. Si nici aici macar intr-un mod activ. Se merge doar la vot si se comenteaza resemnat si pasiv dupa.

Intr’un mod absolut nerevelator si din categoria chestiilor de bun simt care nu sunt aplicate, va spun ca ne poate fi mai bine daca fiecare dintre noi devine mai bun. Mai bun in ce? Si cum? Si unde se poate obtine acest proces? Tot timpul, peste tot si in fiecare actiune intreprinsa. Unele dintre aceste locuri „magice” unde putem deveni mai buni sunt ONG-urile precum JCI. Din pacate insa, la noi ideea si conceptele de voluntariat si ONG sunt percepute ca activitati studentesti sau pierdere de timp.

Ce este JCI ?

JCI este cea mai mare organizatie de tineri lideri si antreprenori din lume. Spus doar asa poate sa nu insemne nimic. Iar daca as vrea sa explic pe larg,  s’ar putea ca un post pe blog sa nu imi fie de ajuns.

Am aflat de JCI in 2004. La prima intalnire nu am inteles mare lucru. Simteam doar ca sunt in locul potrivit si impreuna cu niste oameni vii, care vroiau sa faca chestii si cu ale caror valori ma indetificam.

Asa cum aveam sa descopar pe parcurs, JCI este o platforma care iti ofera posibilitatea sa te dezvolti pe 4 arii:

1. Dezvoltare personala

Nu, nu este NLP or any other kind of voodoo😉 Este vorba de dorinta normala de a afla despre tine si de a constientiza cum si ce trebuie sa mai inveti. Local sau printr-o retea internationala, JCI iti ofera posibilitatea sa participi la traininguri pe diferite domenii, sa devii trainer, sa iti descoperi si sa iti dezvolti capabilitatile de debate si public speaking sa participi la workshop-uri si conferinte cu speakeri motivationali.

2.Afaceri

Nu stiu o alta posibilitate mai productiva de a face business decat facand networing si interactionand continuu cu oameni. Suna simplu, dar despre asta este vorba. Astazi, afacerile durabile, clientii si partenerii sunt despre incredere! In JCI, fix asta se intampla – apartenenta la acelasi grup elimina bariere si accelereaza procesul creditarii si castigarii increderii. Pe scurt, aici poti invata despre businessul tau si al altora, in cadrul diferitelor evenimente si proiecte de business networking, mentorat si business coaching. Pentru mine, primul lead de business din JCI s’a concretizat abia dupa un an. Insa a venit in mod natural si s’a dovedit o relatie pe termen lung.

3. Responsabilitate sociala

Companiile fac CSR. Oamenii ar trebuie sa faca PSR sau Personal Social Responsability…sau gasiti orice alt cuvant sau fraza fancy, numai nu fiti indiferenti la ceea ce se intampla in jurul nostru. Societatea nu e acolo, e aici..nu sunt ei, suntem noi. Exact cand crezi ca nu depinde de tine sau ca tu arunci la cos si nu esti cauza gunoiului din jur, poti sa lasi jos garda propriilor justificari de pasivitate si sa te implici. Nu tot timpul si nu in orice cauza sociala. Doar acolo unde simti ca poti face chiar si o mica diferenta.

Imi amintesc cu placere cand in 2005, impreuna cu Crucea Rosie, JCI Bucuresti a organizat un cort in Piata Romana si am strans ajutoare pentru sinistratii inundatiilor. Iar anul trecut am strans o suma considerabila pentru proiectul international anti-malarie NothingButNets.

4.Internationalism

Omenirea a fost „globala” tot timpul. Doar ca a durat ceva pana sa ne dezvoltam mijloacele tehnice prin care sa micsoram barierele geografice si de comunicare.  La fel cum va mai dura ceva pana sa realizam ca nu exita economie globala.. ci o economie a culturii si civilizatiei globale, pentru care inca nu am gasit managementul potrivit.

Prin dimensiunea internationala a JCI  (prezenta in peste 100 de tari) toate cele 3 arii mai sus mentionate se manifesta la nivel mondial. How cool is that?! Sa poti sa faci business, sa participi la traininguri si workshop-uri, sa „salvezi lumea” si sa te distrezi impreuna cu peste 1.000.000 oameni care sunt sau au trecut prin JCI! Conferintele si congresele internationale sunt expresia perfecta a ceea ce poate insemna o astfel de organizatie. Si ce energie pozitiva poate genera interactiunea cu oameni atat de diferiti…si totusi la fel!

Poate as fi invatat sa dansez vals vienez si altfel, insa am facut’o in Viena, la Palatul Hofburg. Poate as fi ajuns vreodata in Estonia. Insa nu stiu daca as fi fost primit cu covor rosu, pe malul marii, la 5 dimineata..cu capsuni si sampanie😉

Leadership

Am lasat la final o componenta extraordinara a JCI. Leadesrshipul. Cine spune ca te nasti sau nu lider, greseste sau are o perceptie eronata fata de acest termen. Eu cred ca leadershipul se poate invata doar exersandu’l, doar exercitandu’l. Fie ca suntem antreprenori sau oameni de companie, nu toti vom dezvolta business-uri transnationale si nu toti vom trece de nivelul de middle management. O organizatie ca JCI iti ofera o alternativa – o platforma in care poti invata sa conduci: propunand proiecte, construind echipe, gestionand bugete, solutionand conflicte etc. Daca iti doresti cu adevarat, poti ajunge foarte realist din pozitia de simplu membru, pana la Presedinte JCI Romania sau, de ce nu, Presedinte JCI la nivel intenational.

Desi s’au format dupa aceleasi principii, organizatiile JCI nationale sunt diferite, luandu-si forma dupa nevoile societatii din fiecare tara. Daca in SUA si in unele tari nordice JCI intreprinde mai mult activitati ce tin de respundere sociala, in Germania si Austria componenta de business este cea mai puternica. Iar in Japonia si Corea de Sud, JCI este o adevarata forta – foarte multi oameni de afaceri, oficiali si ministri fiind mai intai membri JCI.

Rezultatele implicarii intr’un ONG cum este JCI tin numai de cat de mult te implici. JCI nu este un panaceu si nu este o reteta care garanteaza succesul. Poate fi doar o etapa importanta pentru cine pune pret pe propria dezvoltare.

Inchei prin a spune ca JCI a fost si este o parte importanta a vietii mele.

___________________________________________________________________________________________

Cateva info interesante despre JCI:

> O organizatie veche de aproape 100 de ani

> Cateva dintre personalitatile fosti membri JCI: Kofi Annan, Taro Aso (prim ministru al Japoniei), Prince Albert de Monaco, Jacques Chirac, Bill Clinton, Einar Agustsson (ministru de externe, Islanda), Jan Krzysztof Bielecki (prim ministru al Poloniei)

> JCI in Romania

> Proiectele JCI Bucuresti pentru 2010

Iar la final.. va las cu un preview despre Congresul Mondial JCI de anul acesta din Osaka😉


Calatorie in China

iulie 13, 2009

Don’t be ignorant when looking for answers and paths – look further than your nations birth and boarders!

Luna trecuta am fost in China! 2 saptamani – Nu trebuie sa spun mai mult prietenilor sau cunoscutilor pentru a le capta atentia totala. ”  Whoaa! Si cum a fost? E scump? Cum sunt chinezii? Ce ai mancat? etc ”

Courage Chinese

Simbolul pentru Curaj

Poate mai mult ca orice alta destinatie, China ofera cele mai diferite versiuni de povesti spuse de cei ce o viziteaza. Nu a fost in totalitate cum mi’au zis cei care au mai fost. Nu a fost ca in filme si nu a fost exact asa cum am citit ca va fi. Asta poate si pentru ca nu am fost un simplu turist – am avut onoarea sa fac parte dintr’o delegatie de afaceri. Tot programul a fost organizat de prietenii mei chinezi. De asta am avut intalniri de afaceri, am mancat si am vizitat in 2 saptamani cat probabil nu as fi reusit sa fac singur in 2 luni de stat in China. Mi’a placut atat de mult incat deja planuiesc urmatoarea calatorie.

Iata cum s’a vazut China prin ochii mei ( + poze facute de mine..am facut in total cam 3.000 de poze..o sa pun o parte pe un flickr undeva )  :

Drumul

E lung. Doua zile se pierd pe drum. Nu sunt neaparat un fan al zborului. Si nici nu e ruta directa Bucuresti –  China. Am zburat Bucuresti – Amsterdam – Shanghai. In total aproape 14 ore de zbor ( ne’am invartit ceva prin aer pentru ca aeroportul din Shanghai era prea aglomerat ).

Shanghai Temp

Checking our temperature

KLM a fost ok – mancare „mancabila” si zbor impecabil + monitoare personale pe scaunul din fata – unde am vazut de 3 ori Slumdog  Millionaire si de 3 ori Politistul de la  Mall🙂 In Shanghai nu am coborat din avion pana nu s’au convins ca toti avem temperatura normala si nu sunt semne de gripa porcina. O asteptare putin stresanta dupa un zbor lung, dar o masura foarte buna.

Shanghai

Pimul lucru care m’a impresionat a fost vegetatia abundenta pe drumul dinspre aeroport. Si mai mult decat atat, felul matematic in care erau plantati copacii de’a lungul strazilor. Shanghai este mare. Foarte mare. Cu 20 de milioane de locuitori – una dintre cele mai mari zone metropolitane ale lumii.

Drumurile si traficul. Sunt din Bucuresti. Nu aveam cum sa nu ma minunez si sa ma gandesc la cei 100 ani cat ne va lua sa construim Pasajul Basarab.

Shanghai city roads

Trafic in Shanghai

Uite ca se poate. Nu stiu cum o fi de obicei, dar eu nu am prins blocaje in trafic. De condus se conduce cam ca pe la noi. Le place la nebuinie sa claxoneze si nu nu prea dau prioritate pietonilor..nici pe trecere.

Shanghai

Shanghai vazut de la etajul 88

Shanghai = Business. Aici se fierbe  „ciorba”. In termeni de business, poti sa privesti Shanghai’ul si China in general, ca pe „stadionul oficial”…restul tarilor vor deveni doar terenuri de antrenament! Aici simti pulsand economia cu cea mai mare crestere din lume. Si daca vrei sa ai si o reprezentare grafica, poti sa privesti vasele-cargo ce plutesc pe raul Huangpu spre cel mai mare port comercial al lumii. Desi sunt preocupati de inovatie si energii „verzi”, nivelul poluarii este destul de ridicat.

Looking on the window

Inca nu se vede Bucurestiul de aici...

Aveam sa simt cu adevarat unde sunt, de-abia a 3’a zi. In timpul unei cine memorabile la etajul 88 al hotelului Hyatt. Uitandu’ma  pe geam am simtit un fior si sentimente amestecate.  Nu imi dau seama daca ma simteam trist ca veneam din Romania..sau fericit ca am ajuns in sfarsit in tara pe care vroiam sa o vizitez de atat de mult timp. Se spune ca mintea unui om, odata „intinsa” la magnitudinea unei idei marete, nu mai revine niciodata la micimea initiala.

Daca vrei China profunda, Shanghai nu este locul potrivit. Sunt si zone pline de istorie si cultura, dar palesc in fata celor peste 1.000 de cladiri de 40+ etaje. Aici nici nu am avut timp si nici nu am vrut sa fie locul unde iau prima data contact cu cultura chineza. Dupa Shanghai, urma sa vizitam Templul Dai, Muntele Tai Shun, Templul lui Confucius, Orasul Interzis si Marele Zid….asa ca m’am multumit doar cu cateva ture cu double decker’ul , plus o vizita intr’o zona veche a orasului.

Mancarea Chinezeasca

Chinese Cook

Bucatar de pe muntele Tai

In proportie de 80%, mancarea din China nu are nicio legatura cu mancarea chinezeasca din tara! Sunt gusturi, ingrediente si moduri de preparare si servire mult diferite.  Chinese Food 1Este de o diversitate greu de imaginat. La fiecare masa mancam cel putin 18 feluri de mancare servita pe o masa rounda, in mijlocul careie se pun farfuriile pe un disc din sticla. Daca nu iti place sa experimentezi, atunci mai bine mergi la McDonald’s sau nu comanda nimic „complicat”😉 Mie mi’a placut aproape tot ce am mancat! Si am devenit si un mic maestru in mancatul cu betisoare. Dintre chestiile specifice, am mancat sarpe, broasca testoasa, meduze, broasca speciala, pesti care cresc doar in anumite rauri din China, radacini de nufar.

Ceaiul chinezesc. Este foarte popular. Se bea inainte, in timpul mesei si dupa masa. Aproape ca nu am vazut pe nimeni band cafea. Mi’a placut mult ceaiul de crizantema. Iar cand a trebuit sa toastam, am baut Baiju – un fel de tuica din orez.

Shandong

Chinese girls

Pregatiri de dimineata pe o strada cu restaurante

Din Shanghai am plecat cu avionul spre Jining, in provincia Shandong. Un zbor lejer de o ora, in care am mancat pentru prima data ZongZi, ce se serveste de sarbatori. Jining este un „orasel” de doar 2 milioane de locuitori. Daca in Shanghai locuitorii erau obisnuiti cu occidentalii, aici se cam intoarce capul dupa tine. Cu toate astea, chinezii de aici nu interactioneaza foarte usor daca nu te afli in contextul potrivit. Sunt discreti si rusinosi ( in special fetele ). De poza asta sunt foarte mandru – am reusit sa le fac sa rada dupa 5-6 incercari esuate🙂

Muntele Tai si Templul Dai Miao

Tai Stairs

Cele 7.000 de trepte de pe Muntele Tai

Din Jining am facut cateva excursii incredibile. Am  luat in sfarsit legatura cu China pe care o visam de atata timp. Asa cum aveam sa aflu, China are 5 munti sacri. Tai Shan este primul dintre acestia ca semnificatie, reprezentand simbolul spiritului Chinezesc. Puternica incarcatura spirituala dateaza de acum 2.200 de ani, cand Qin Shi Huang, primul imparat al Chinei, a proclamat unirea Imperiului – printr’o ceremonie care a avut loc in varful muntelui. De atunci, 12 imparati ai Chinei au venit in pelerinaj la acest munte. Se spune ca orice chinez trebuie sa urce pe acest munte macar o data in viata. Poti urca muntele pe jos, pe cele 7.000 de trepte din piatra ce se intind pe o distanta de 9 kilometri. Imensa scara ofera o priveliste incredibila si simbolizeaza legatura dintre umanitate si divinitate si unirea lor intr’un tot.

Am ajuns pe munte, seara, cand se lasa putin frigul. Dupa o masa lunga si gustoasa…cu un pic cam mult baiju, am iesit putin la o plimbare nocturna si cateva cumparaturi .. „cateva” e gresit spus, dupa cum aveam sa constatam la plecare, in aeroport🙂. Urmand traditia, ne’am trezit la 4 dimineata si am inceput sa urcam pe varful muntelui, cu bastoane si imbracati cu sube verzi. Am vazut rasaritul soarelui! Exact asa cum facuse Imparatul acum 2.200 de ani! Era destul de frig, iar ceata deasa si seriozitatea cu care urcau chinezii pe langa mine au intensificat incarcatura spirituala a momentului. A fost frumos!

Dai Miao TempleVechi de 2.220 de ani, Templul Dai Miao sta la poalele Muntelui Tai. L’am vizitat inainte sa urcam pe munte. Este unul dintre cele 3 temple care au caracteristicile unui Palat Imperial ( celelalte fiind Orasul Interzis si Templul lui Confucius ). Senzatia pe care o ai vizitandu’l este aceea a unei calatorii – cele 5 parti importante ale templului comunica intre ele prin culoare si parcuri cu pomi inalti.

Templul lui Confucius

Inainte sa plecam spre Beijing, am pornit spre Qufu, orasul natal al lui Confucius. La un an dupa moartea sa, aici a fost construit un templu in memoria marelui filosof. ConfuciusIar timp de aproape 2.000 de ani i’au fost adaugate noi constructii, transformandu’l intr’o imensa alaturare de cladiri si parcuri ce comunica intre ele prin porti mari de lemn. Desi aglomerat de multi turisti, eu am simtit o liniste si o atemporalitate in acest loc. Daca as fi fost singur, probabil ca m’as fi oprit intr’unul din parcuri pentru a sta. Pur si simplu sa stau si sa ascult linistea. Daca ar fi fost posibil, mi’as fi dorit sa dorm o noapte acolo si sa vad cum arata o noua dimineata. E genul de loc dupa care iti vine sa cauti din nou in dictionar definitiile cuvintelor Religie si Filosofie. Am primit o cutie din lemn pretios, cu scrierile lui Confucius ( in Chineza si in Engleza ) pe foi de matase. Se citesc doar cu manusile albe aflate in cutie. Priceless!

Weiqi ( GO )

Weiqi PlayerEste cel mai vechi si complex joc de strategie. Am invatat sa joc la 10 ani, pe cand nu imi imaginam ca voi ajunga sa joc o partida tocmai in China acolo unde a fost inventat! Unul dintre noii mei prieteni din China este si maestru de Weiqi. Am jucat o partida. Nu a vrut sa imi spuna ce rang are..a vrut sa ma testeze. Am pierdut onorabil.

Beijing

Ultima destinatie a calatoriei – Beijing. La fel ca si in Shanghai, desi un oras mare, nu am simtit o aglomeratie urbana sufocanta. Am stat 3 zile. Insuficient pentru a putea spune ca „stiu Beijingul”. Asa ca mi’am stabilit 3 scopuri clare : Orasul Interzis, Piata Tiananmen si …  cumparaturi😉

Orasul Interzis si Piata Tiananmen

Fara o vizita in aceste 2 locatii, este ca si cum ai merge in Paris vara sa vezi Turnul Eiffel. Timp de 500 de ani, pana la sfarsitul Dinastiei Quing, Orasul Interzis a fost palatul imparatilor chinezi. Cu cele aproape 1.000 de cladiri care au rezistat timpului, este cel mai mare complex din lume cu asezaminte antice. Daca ati vazut filmul sau daca ati citit carti, este exact asa ..si mult mai mult decat atat. Aceeasi senzatie de calatorie in timp, de reguli stricte si ritualuri aristocratice asiatice.Forbidden City

Poate singurul regret din China este ca nu am putut sa vizitez decat o mica parte  din Orasul Interzis😦.  Fiind extrem de mare ca intindere ( aproape 80 de hectare ) chiar si partea accesibila publicului este mare si necesita mult timp pentru vizita..  asa ca dupa 1 ora a trebuit sa iesim din Oras. A fost suficient incat sa stiu exact ce voi face data viitoare in China😉PTN

Vizita in Piata s’a intamplat pe 3 iunie. Din cauza semnificatiei zilei de 4 iunie, Piata a fost inchisa si era plin de politisti. In afara de aceasta zi, nu am simtit deloc ca sunt intr’o tara comunista. Ma asteptam la precautie si doctrina. Am gasit deschidere, prietenie si dorinta de cunoastere..incepand de la oamenii simpli si pana la oameni de afacere si oficiali.

Marele Zid Chinezesc

Chinese WallUltima destinatie a vizitei mele in China a fost Marele Zid. Din Beijing, se merge cam o ora si ceva cu masina. Apoi urci cam 20 de minute cu telecabina. La fel ca si la Templul lui Confucius, mi’as fi dorit sa stau mai mult de 4 ore. Panorama de pe Zid este incredibila! Cand am ajuns noi se lasase ceata. Dintr’o parte a zidului se auzea muzica veche chinezeasca.  Odata ajuns pe zid, am avut doua porniri : prima a fost sa ma opresc si sa admir peisajul ( ceea ce am si facut ) iar cea de’a doua a fost sa pornesc intr’o calatorie…sa ajung pana la capat. Din pacate am mers doar 2 ore, trecandu’l pe lista pentru a doua vizita in China.

Preturi, Cumparaturi, Mancare (iar), Biciclete etc..

In China este atat de scump pe cat iti permiti😉 Cu alte cuvinte, in Shanghai poti sa gasesti si cele mai mari preturi ( au magazine mai de fitze ca in Baneasa Mall )…dar poti sa si mananci pe saturate cu 2 E. Moneda nationala est Yuan’ul. 1 Euro = 9 Yuan. Biletul de avion variaza intre 680 si 1.000 Euro, in functie de momentul cumpararii si de ruta aleasa. Hotelurile sunt „accesibile”. Am stat si la 3 si la 4 stele. Un lant bun de hoteluri de 3 *+ este Hanting. In jur de 20 E/noapte pentru o camera dubla.Chinese

Cumparaturi in China. Trebuie sa negociezi..  pentru ca e mishto sentimentul si pentru ca e posibil! Ce mi’a placut este ca poti sa negociezi chiar si in Mall’uri scumpe. Insa senzatia cea mai placuta a fost sesiunea de cumparaturi intr’un fel de bazar din Beijing. Aici se gaseau de toate. De la kitschuri si pana la chestii de calitate. Deci da, in China se fabrica si multe lucruri de calitate! Un truc valoros de negociere ar fi urmatorul : mai intai te uiti, analizezi preturile mai multor produse..  si de abia apoi intrebi cat costa. Nu intreba cat costa dupa ce ai pus mana pe produs si l’ai analizat. Inseamna ca iti place si il vrei.. si nu ai sanse la reduceri prea mari. In rest, am cumparat mult..  cu 10  kilograme mai mult decat aveam voie la aeroport🙂

Biciclete in Beijing

Biciclete in Beijing

Bicicletele din Beijing nu mai sunt asa de multe ca in cantec. Sunt mai multe probabil decat in orice alt loc..dar de cativa ani, masinile si scuterele au devenit accesibile ca pret.

De nightlife in oras nu prea am avut timp, avand chestii mult mai interesante de facut. Am iesit intr’o singura noapte la karaoke. La fel ca si in restaurante, unde puteai sa mananci in saloane private, si aici puteai sa canti si sa mananci doar tu cu prietenii intr’o camera separata, frumos decorata si utilata.

Simbolul pentru Onoare

Simbolul pentru Onoare

Asta a fost China pentru mine. 2 saptamani de la 6 dimineata pana la 3 noaptea. 4 orase. Zeci de intalniri. Multa interactiune. Cine lungi, in miez de noapte,  de care imi voi aminti mereu. Chinezii sunt oameni mandri si iubesc sa vorbeasca despre tara lor. M’am intors mai bogat spiriual si mental.

WO AI NI!😉

 


Business Zen ;)

mai 18, 2009

Your heart says „kill”, but you mind says „chill”!

Uneori, intreg universul nu conspira pentru indeplinirea visului tau ( cum ne invata initiatii ). De multe ori, e vorba despre frustrari, despre „legea junglei” ( ce urasc sintagma asta ! ), despre planurile tale marete care sunt antagonice realitatii, despre neintelegeri, despre situatii de criza si despre nervi!  Vei interactiona cu multi oameni prosti si rai, cu oameni slab pregatiti si frustrati, cu ipocriti si self-proclamed gurus.

Inevitabil, toti avem un moment cand ni se umple paharul. Fie ca e vorba de contracte mari sau de „nimicuri” de zi cu zi, te vei afla si in momente de maxima intensitate nervoasa…cand dintr’o data ai simti ca foarte utila o bata mare sau alte obiecte persuasive.

Ce faci cand nu mai poti si iti vine sa #!@$^%? :

1) Poti sa ignori – Acum un an am avut nevoie de serviciile unui expert. Ne este relevant domeniul. Nu stiam pe nimeni asa ca am cautat pe net. Am vorbit cu cineva care parea OK ( a se citi „a fost singurul care a raspuns la telefon” ). Toate instinctele imi spuneau sa nu merg la intalnire, dar din nevoie, totusi m’am dus. Vocea putin aroganta din telefon s’a dovedit a fi un domn pe la 50 si de ani cu care am incercat timp de 5 minute sa gasesc o cale de comunicare. Nu a fost chip! Abuzand de „autoritatea expertului”, a monopolizat toata discutia iar eu nu am vorbit aproape deloc.. apoi desi nu a inteles ce vreau de la el, a inceput sa imi spuna de ce servicii am nevoie. Asa ca am zis de cateva ori Goosfraba si l’am ignorat timp de 20 de minute cat a avut loc discutia, gandindu’ma ce cumparaturi aveam de facut dupa intalnire. 

 Comportamentul de genul asta -pasiv ignorant – te poate salva din multe situatii dar nu este in toate cazurile castigator – pe termen lung, daca esti mai coleric din fire, poti acumula multa tensiune si e posibil sa refulezi cand nici nu te astepti.

2) Poti sa reactionezi pasnic – activ – Saptamana trecuta am avut nevoie de 2 poze tip pasaport, pentru o viza. Le’am pus pe un stick si am mers la un „xerox” fost atelier de developat filme, pentru o photoshopuire si imprimare pe hartie fotografica. Tipul de acolo, sperand ca nu sunt atent, in timp ce pozele ieseau la imprimanta, sub ochii mei, a dat repede select all + copy/paste tuturor documentelor mele de pe stick! Probabil asta era una dintre placerile lui blonave – sa copieze fisierele clientilor. Mi’am zis un „Serenity now” si l’am rugat sa ma lase sa modific ceva in Photoshop..ca nu imi place cum iese poza. M’am asezat la calculator si am cautat linistit unde salvaze documentele si le’am sters. Tipul nu se astepta..a inghitit in sec si nu a mai zis nimic. 

 Asta ar fi varianta ideala de raspuns! Un fel de „reverse psychology” on the motherf@#$er. Nu este mereu posibila, dar poate da rezultate mari cu investitie nervoasa minima  ;-)

3) Poti ” sa te desfasori” Hehe..  wouldn’t you like to know the angry me!😉 Sa zicem sa sunt un om extrem de calm..dar daca reusesti performanta sa ma scoti de tot din ale mele…  Izbucnirile nervoase nu sunt bune. Desi te descarci repede si te eliberezi nervos, poti face greseli iremediabile. O iesire mai aprinsa sau o replica spusa negandit cand se incing lucrurile, poate sfarsi parteneriate de afaceri si prietenii.  Totusi, uneori.. cand paharul se umple si sunt prea mlti elefanti roz in camera ..pe care nimeni nu vrea sa ii vada, e bine sa spui ce crezi, chiar daca vei deranja. Decat 100 de relatii false, mai bine 10 parteneri/prieteni adevarati… should we f#ck that „you have to keep your enemies close” kind of approach ?😉

De fapt..  in jocul asta nu exista reguli…. Asculta’ti instinctele si tempereaza’ti pornirile😉


Empatie de primavara

aprilie 8, 2009

Why can’t we just get along?? Nehh..  where would be the fun then!

Cand eram mic imi placea la nebunie sa ma plimb cu mijloacele de transport in comun. Mergeam din statia de langa blocul meu – pana la capat si inapoi. Mi se parea ca am descoperit un mod super ieftin de a vizita orasul. Desi nu’i cunosteam, ceilalti pasageri pareau partenerii mei de calatorie si nu intelegeam de ce coboara pe parcurs si nu la capat de linie, cum ar fi fost normal.

Peste multi ani, exact calatorii in comun au fost cei care „m’au facut sa imi dau demisia” din scurta mea aventura corporatista : intr’o zi, seful meu de atunci m’a chemat intr’un colt, pentru o mustrare incognito. Avea o problema cu faptul ca veneam la servici cu taxiul .. mi’a zis ” Auzi, tu daca mergi mereu cu taxiul..nu vei sti cum gandesc clientii care merg cu tramvaiul!” . 

Ii sunt si acum recunoscator … m’a ajutat sa vad frustarea si limitarile dintr’o companie mare. Sunt convins ca el este si acum intr’un colt cu un internshiper, predicand despre comportamentele clientilor.

Ieri conduceam inapoi de la un eveniment de networking foarte reusit. Eram incarcat cu multa energie pozitiva, zambeam increzator si cantam la volan ( silly or not, I do that sometimes😉 ) Am o masina mai inalta, care m’a pozitionat la acelasi nivel cu pasagerii dintr’un autobuz oprit la un stop foarte lung.   Instinctual, m’am uitat in dreapta, unde ma tinteau 3 priviri. Contactul vizual direct prelungit, cu o persoana straina, se spune ca este interpretat ca o amenintare si declanseaza mecanisme defensive.  Ni se trage de la strabunii nostrii din pesteri..mai nonverbali din fire.

In ochii persoanelor ce ma priveau am simtit ura, invidie si frustrare! M’am simtit cumva „vinovat” ca eram entuziasmat si cantam, ca aveam o masina mai inalta si ca eu poluam mai mult decat ei, care mergeau inghesuiti in autobuz. Desi ceva ma face sa cred ca ei nu erau deloc incercati de ganduri ecologice in acel moment.

Imi venea sa cobor din masina si sa intru in autobuz! Sa le spun ca si mie mi’a fost si imi este greu cu multe. Ca e groaznic sa pornesti in afaceri cu 5.000 $ lipsa. Ca ma culcasem la 5 dimineata in ultimele 3 zile.   Vroiam sa vorbesc si cu soferul. Sa mai ramanem vreo 2 stopuri acolo. Sa vorbesc mai mult cu cele 3 persoane. Sa descopar cine sunt .. si de ce probabil au incetat sa viseze

But I kept going.. I just changed the tune with this one 😉