Win-Win situation?

martie 29, 2008

Choose your disciples! They may spred your word.

Inainte, era cool sa iti pui pe usa : ” Fam. ing. Popescu „. Acum se poarta Masterele, MBA’urile, EMBA’urile si doctoratele. Am ajuns sa cred ca, daca nu imi dau un doctorat in ceva, curand nu o sa imi mai raspunda lumea la telefon. La fel de ‘la moda’ sunt si trainingurile, workshop’urile si conferintele. Nu cred ca exista domeniu in care sa nu existe un ‘guru’ dispus sa invete si sa explice. Si lumea se duce. Salile sunt pline. Se asculta, se intreaba si se aproba.

E bine. E un sentiment placut. Mai afli ca cei n P din marketing sunt n+1. Mai afli cat de web 2.0 esti … sau cum sa te pazesti de crash’ul sau bubble’ul care tocmai pandeste’n industrie. Si eu mai merg cand am timp. Uneori e funny, alteori se spun lucruri interesante. Iar alteori imi vine sa ma urc pe scena sa ii tai microfonul.

Insa, eu am invatat sa fiu precaut cu cei care isi etaleaza prea des vastul vocabular de business. Acum ceva vreme, am semnat un contract cu un furnizor de consultanta juridica. Dupa 2 saptamani, m’a chemat sa renegociem contractul. Nu isi calculase bine ‘timpii’. Mi’a zis zambind ca o sa ma coste un pic mai scump, dar ca trebuie sa accept, pentru ca astfel el o sa lucreze intr’adevar eficient iar eu o sa beneficiez de o consultanta de calitate… „E o situatie de tip Win-Win”, mi’a zis senin.

De fapt era o situatie de tip ” I screwed you and you have to accept it, if you don’t want to be screwd again „!

Win-Win asta nu se poate adapta la orice situatie, cum cred unii! De multe ori e vorba doar de bun simt si nu e nevoie de o titularizare pompoasa. De cele mai multe ori e vorba de o situatie de tipul – ” tu trebuie sa iti faci treaba, iar eu trebuie sa primesc ce ne’am inteles contractual „. The way I see it, nu exista „Win-Win” situations! Daca e vorba de Win sau Lose, e vorba si de un conflict. Deci de invingatori si invinsi. Faza cu, ‘ne batem, dar castigam amandoi’, e bullshit!

Eu as merge la un curs sa ma perfectionez in „Cum sa depistezi un bullshit’er, cand incearca sa iti ‘vanda’ ceva”. I want to be in a ” Be careful, I can tell if you want to @#$% me, situation” 😉


Friends 2.0

martie 24, 2008

The worlds aren’t colliding any more…

 Prietenii sunt importanti. Fara prieteni nu se poate. Nu are importanta daca nu sunt asa de buni si sinceri cum ii credeai. Sau daca uneori te dezamagesc.  Intotdeauna am avut multi prieteni si mi’a placut sa socializez. Pana pe la 23 de ani, lucrurile erau destul de simple. Intalnirile erau dese si se puteau intampla oricand. Daca ieseam cu 2 amici si ma intalneam intamplator cu un al 3’lea, nu era nicio problema. S’ar fi integrat perfect in grup. Prietenii mei se cunosteau intre ei, intr’o masura mai mare sau mai mica.

Acum e diferit. Nu spun ca imi place sau displace, doar ca e diferit. Cei foarte vechi s’au imputinat. Sau ne vedem/auzim asa de rar, incat numai prieteni nu suntem. Practic, acum am cam 4 grupuri de prieteni : Prietenii Parteneri de afaceri, Prietenii de conjunctura ( pe care nici nu mai stiu exact de unde ii stiu), Prietenii din scoala si Prietenii din copilarie. Frecventa intalnirilor se intampla in aceeasi ordine.

Acum avem OutlookCalendar si nu mai putem stabili unde si cand ne vedem, decat dupa 10 minute de discutii la telefon. Mai grav, unii pun chiar secretara sa se ocupe ;). Intalnirea cu „vechea gashca”, este indelung planuita..dar pare sa se amane la nesfarsit. Iar daca, intamplator, 2 dintre grupurile amintite se ‘intersecteaza’, intalnirea parca nu are sens.

Anul asta, in septembrie, planuiesc o mare petrecere de ziua mea. Inca ma gandesc cum sa o ‘configurez’ 😉

Life can be friendly, sometimes…


” Nu ma intreba cum am facut primul milion … „

martie 21, 2008

Nu imi plac cliseele si locurile comune.

Din dorinta de apartenenta sociala si din frica de a gandi sau de a fi perceputi gresit, multi folosesc si aproba expresii uzate si de cele mai multe ori, foarte stupide.

Aud tot mai des in ultimul timp, despre cum nu trebuie intrebat despre primul milion. Ce e asa de tabu in legatura cu acest prim milion? Cand voi face primul milion, va fi o placere sa explic cui ma va intreba 😉 Si nici macar nu imi va fi frica sa nu divulg vre’o reteta originala a succesului.

Ce alt motiv in a evita sa vorbesti, decat mijloacele „legally challanged” folosite pentru acest milion? Ok. Nu o sa te intreb nimic. Dar daca vei avea tupeul sa ne dai lectii de morala si etica,  sa apari la TV, tinand discursuri despre corectitudine sau daca vei avea nesimtirea sa vrei in parlament, asteapta’te sa fii intrebat.

Genul asta de atitudine, certifica intr’un fel caile oculte de a face afaceri. Ok! Stiu. Nu am inventat noi roata, asa e peste tot, mai ales la noi… in jungla corupta unde trebuie sa iti pui cizmele de cauciuc ( for all the shit ) daca vrei sa ‘dansezi’ blah, blah. Totusi, indicat e sa te poti privi in oglinda si sa poti dormi linistit noaptea ( if you know what I mean ).

 Off topic, dar tot un cliseu care ma enerveaza, are legatura cu „cea mai veche meserie din lume”. Eu totusi cred ca nu e aia. Sper ca neanderthalii au fost mai intai de toate vanatori..  si apoi isi cautau neanderthalitze pentru placere 😉

In rest, „noi sa fim sanatosi”, ca sa inchei pe aceeasi limba.


De la Combinator la Networker

martie 19, 2008

Combinari de 4, luate cate 3 😉

Sunt o serie de cuvinte si expresii pe care le urasc. Intre primele locuri sunt ” Combinatie ” si ” Combinator „.

Combinatorii sunt peste tot. Ei combina absolut orice. Nu are importanta daca se pricep sau daca ii vor incurca pe altii. Ei tot combina. Si vor veni la tine si iti vor spune : ” Frate, stai sa iti zic de o combinatie tare! „.      Cel mai adesea sunt persoane dubioase ( desi pot fi si trendy sau cool ), despre care nu iti dai seama cu ce se ocupa exact, nici dupa 30 de minute de conversatie.         Cel mai bine este sa ii ocolesti. Iti vor irosi timpul…si crede’ma, in 99% din cazuri, nu au facut nimic concret in viata lor si nici macar nu se vor ocupa ei de combinatia propusa 🙂

Varianta slefuita, upgradata a Combinatorului, este Networkerul. Networkerul arata mult mai bine. Iti inspira incredere. Cand il vezi, vorbeste la mobil si explica. Stie engleza si este mult mai coerent. Pare ca stie ce zice… si ‘le zice’ foare bine! El nu iti va propune direct, o Combinatie. El e mult mai subtil. Te lasa pe tine sa vorbesti, apoi, fara sa iti dai seama, se ofera sa iti promoveze businessul sau sa te puna in legatura cu o cunostinta de’a lui ( pe care de multe ori o stii mult mai bine ). Spre deosebire de Combinator, Networkerul stie intr’adevar foarte multa lume. Insa, jumate din aceasta lume nu il stie pe el. In cazul networkerului, parca stii cu ce se ocupa, dar iti e greu sa explici ( sau sa iti explici ).

Don’t get me wrong! E ok sa faci networking. e chiar indicat, util si eficient.

Networkingul de calitate, vine de la sine…in timp..  si e cladit pe fapte concrete si pe experienta. Am o problema cu networkerii de profesie! Nu imi plac cei pentru care networkingul este un scop in sine. Si nu voi face niciodata networking cu cineva caruia ii ia mai mult de 2 minute sa imi spuna cu ce se ocupa.  The „work” from „Network” should let you thinking..

So, stop thinking and let’s network! :p


” Partea plina a paharului…”

martie 16, 2008

 Sometimes, there is no glass! 

Imi plac trainerii. Imi plac si mai mult coach’ii. Saptamana trecuta am avut o discutie interesanta cu 2 prieteni traineri ( in inteligenta emotionala, body language, etc. )

Trebuie sa fie un sentiment extraordinar sa poti sa te incarci cu energie pozitiva, sa interactionezi si sa transmiti celor din sala, o parte din cunostinetele si pofta ta de viata! I wouldn’t know. Desi as fi putut si eu sa experimentez – dupa absolvire, am avut ocazia sa raman sa predau la facultate.

Cand devine pasiune si te indentifici cu ceea ce faci, risti sa te autolimitezi, sa nu mai poti gandi ” in afara cutiei „. Risti sa iti copiezi prea in detaliu modelele si mentorii, luand prea ad-literam toate conceptele, transformandu-le in in dogme si leme. De fapt e ok sa ” think in the box „, doar ca iti trebuie o usa pe care sa iesi regulat… iar cutia trebuie sa isi poate mari proportiile 😉 

Revenind la trainerii amici ( pe care ii admir ), pe parcursul discutiei au ajuns la concluzia ca oricine poate sa vada ” partea plina a paharului „, ca oricine poate sa realizeze ca viata nu e asa de sumbra, etc. 

Nu sunt de acord! Pentru anumite persoane, este prea tarziu! Pentru a putea vedea partea plina a paharului, trebuie mai intai sa poata vedea ” paharul „. Trebuie sa aiba abiliatea de a se autointeroga. Trebuie sa poata sa se autoevalueze si sa isi regandeasca sistemele de valori si felul in care se raporteaza la sistemele altora. Adevarul este ca unii nu au aceste abilitati. Le’au fost iremediabil distruse. De ei insisi. Conjunctural, nebeneficiind de afectiune, educatie, etc. In mod haotic, de pe urma anumitor accidente fizice sau psihice. Natural, printr’un algoritm aleator ( sau nu ) in urma carora, unii dintre noi, pur si simplu nu suntem inzestrati psihic si mental.

Stiu, si eu sunt idealist si optimist. Si mie imi place sa cred ca toti suntem, in mod fundamental buni.. si ca pentru toti mai exista o a 2’a sansa. Adevarul real este altul! Multi vor trai toata viata in ignoranta. In ura. In necunoastere si ipocrizie.   Iar ce este si mai trist, multi nu vor trai nici macar un minut…intrebandu’se pe la 60 de ani, ce s’a intamplat cu viata lor.

Life can be good…  if you can be aware of it!


Living your dream…

martie 11, 2008

Fie ca recunoastem sau negam, fie ca suntem costienti sau nu, toti visam, avem scopuri teluri si obiective. Unele sunt marete, altele meschine…  iar altele, pur si simplu, irealizabile!

Ce se intampla cand te opresti? Cand, pur si simplu, iti este frica sa continui.  Cand ai indoieli. Cand gresesti si te intrebi daca merita sa o iei de la capat. Cand iti dai seama ca esti mai bun decat te cred altii, dar mult mai slab decat credeai tu ca poti fi. Ce te face sa mergi mai departe? Ce te face sa deschizi ochii si sa visezi in continuare?

Nu stiu! Poate e o lista intreaga de motive. Sau poate te va surprinde si pe tine cand vei afla de ce.

Sambata asta am avut o intalnire cu niste investitori spanioli. Au stat la unul dintre cele mai mari hoteluri din Bucuresti. In hol, asteptandu’i, m’am intalnit cu proprietarul hotelului. Ne’am salutat si am schimbat cateva cuvinte. Apoi a facut ceva ce m’a impresionat! Nu ma asteptam. Si cu atat mai mult de la cineva ca el. S’a dus catre pianul din lobby, s’a asezat si a inceput sa cante partituri clasice. Canta bine, asa cum eu nu o sa cant niciodata. I mean how cool is it?..  to play the piano in your own hotel… leaving the guest wondering why the confident look in the piano boy’s eyes 😉

Life can be good!


What’s your scary age ?

martie 5, 2008

I have more than one.

Nu sunt sigur, dar prima cred ca este 30. Sunt foarte aproape. O sa fac niste „reality check’uri” si imi voi da seama daca este sau nu cazul de scary age.

Tin minte ca, pe la 15 ani, ii consideram pe cei de 25, niste oameni batrani, care nu erau deloc din ‘lumea mea’, iar perspectiva ca eu sa ajung la 25 de ani, era probabila, dar parea foarte indepartata. Tot cam pe la 15 ani, ma uitam la bunicii mei ca la niste personaje de poveste, venite din alta lume. Imi era imposibil sa accept ca au fost si ei candva de varsta mea.

Dupa 25, lucrurile incep sa fie din ce in ce mai previzibile. Deja incepi sa iti pui intrebari si vrei raspunsuri. Mai grav este cand unii nu isi dau propriile raspunsuri, ci le cauta in sabloane si tipare fabricate de societate.

Nu stiu exact ce anume este scary. Poate e un reflex psihologic dat de schimbarea ‘prefixului’. Poate e pentru ca realizez ca in urma cu 20 de ani, stilul meu de viata de acum, ar fi parut rupt dintr’un SF. Poate e pentru ca viata mea devine din ce in ce mai controlabila ( de catre mine ). Poate e pentru ca, conform studiilor, as mai avea de trait cam de inca 1,5 ori pe atat.

De fapt, nu e nimic scary.. e mai mult „thrilling” 😉