Sometimes, there is no glass!
Imi plac trainerii. Imi plac si mai mult coach-ii. Saptamana trecuta am avut o discutie interesanta cu 2 prieteni traineri (in inteligenta emotionala, body language etc.).
Trebuie sa fie un sentiment extraordinar sa poti sa te incarci cu energie pozitiva, sa interactionezi si sa transmiti celor din sala o parte din cunostintele si pofta ta de viata! I wouldn’t know. Desi as fi putut si eu sa experimentez – dupa absolvire, am avut ocazia sa raman sa predau la facultate.
Cand devine pasiune si te indentifici cu ceea ce faci, risti sa te autolimitezi, sa nu mai poti gandi "in afara cutiei". Risti sa iti copiezi prea in detaliu modelele si mentorii, luand prea ad-literam toate conceptele, transformandu-le in in dogme si leme. De fapt, e ok sa "think inside the box", doar ca iti trebuie o usa pe care sa iesi regulat…iar cutia trebuie sa isi poata mari proportiile ;)
Revenind la trainerii amici (pe care ii admir), pe parcursul discutiei au ajuns la concluzia ca oricine poate sa vada "partea plina a paharului", "ca oricine poate sa realizeze ca viata nu e atat de sumbra etc."
Nu sunt de acord! Pentru anumite persoane, este prea tarziu! Pentru a putea vedea partea plina a paharului, trebuie mai intai sa poata vedea "paharul". Trebuie sa aiba abilitatea de a se autointeroga. Trebuie sa poata sa se autoevalueze si sa isi regandeasca sistemele de valori si felul in care se raporteaza la sistemele altora. Adevarul este ca unii nu au aceste abilitati. Le-au fost iremediabil distruse. De ei insisi. Conjunctural, nebeneficiind de afectiune, educatie etc. In mod haotic, de pe urma anumitor accidente fizice sau psihice. Natural, printr-un algoritm aleator (sau nu) in urma carora, unii dintre noi, pur si simplu nu suntem inzestrati psihic si mental.
Stiu, si eu sunt idealist si optimist. Si mie imi place sa cred ca toti suntem in mod fundamental buni...si ca pentru toti mai exista o a doua sansa. Adevarul real este altul! Multi vor trai toata viata in ignoranta. In ura. In necunoastere si ipocrizie. Iar ce este si mai trist, multi nu vor trai nici macar un minut…intrebandu-se pe la 60 de ani, ce s-a intamplat cu viata lor.
Life can be good…if you can be aware of it!