You are better than they hope and worst than you want yourself to be.
Ating subiectul asta pentru ca m-am uitat atent in jurul meu, dar si in interiorul meu. Mediocritatea nu e buna. Unii cred ca s-ar simti mai bine cu ei insisi daca ar fi prosti, decat mediocri. Mediocritatea e "mijlocul clasamentului". Despre cei mediocri nu se consemneaza niciunde. Ai senzatia ca stii gustul, dar, de fapt, nu ai muscat niciodata din succes. E un sentiment groaznic de neputinta, cand stii ca se poate. Daca nu stii ca se poate, esti linistit, in ignoranta ta.
Ma intreb daca oamenii mediocri recunosc ca sunt mediocri. Nu tare si in public, ci noaptea, cand sunt doar ei cu perna. Se zice ca poti evolua pana iti atingi nivelul de incompetenta. Suna drastic! In cazul asta mediocriatea poate fi perceputa ca incompententa, esec. Eu cred ca este important cine (te) masoara. Daca te lasi evaluat de "sisteme" si reguli ale altora, poti deveni mediocru fara sa iti dai seama. Important este sa iti setezi propriile etape si limite. Si mai important este sa te evaluezi realist. Iar cel mai important este iti dai seama ce iti lipseste pentru a trece la "nivelul urmator".
Mediocritatea e, de fapt, renuntare. O lupta pierduta (lupta, nu razboi). Marimea mediocritatii (daca exista asa ceva) este direct proportionala cu adancimea la care privesti in adancul propriului EU. Mediocritatea e lene si amanare. Mediocritatea e a ta, nu a altora. E un cuvant care se foloseste cu oglinda in fata ochilor, nu uitandu-te la altii. De fapt, mediocritatea nu exista, daca ajungi sa o constientizezi.
Este de fapt vorba despre…Damn it! Am vrut sa scriu un post pesimist si rece. Nu mi-a iesit. Am vrut sa scriu despre mediocritate si pana la urma mi-a iesit ca nu exista :) E prea vara si prea cald. Poate fac un super reality check "la sange" in septembrie, inainte de ziua mea. Poate il scriu si aici.
Hai sa nu fim mediocri. Let’s just be!