O criza financiara fara zahar, va rog!

octombrie 12, 2008

After you hit the bottom, you can only go up…

Suntem in criza. Inevitabil, am observat si mi’am pus si eu zilele astea intrebari despre pietele financiare si situatia economiei globale.

A scrie despre criza…si a mai da si sfaturi, denota fie super cunostinte in domeniu, fie o mare inconstienta…fie nevoia de atentie. Mie mi’a dat girul florareasa din coltul strazii. Daca si ea se preocupa de fenomen…pot scrie si eu 2 vorbe.. macar sa vad peste ani cat de departe eram de adevar.

Informatia.   Am o teorie in sensul asta : daca afli de criza de la televizor sau din ziare, demersul de informare e aproape tardiv! O ” criza economica ” nu se intampla peste noapte. Este vorba despre un cumul de procese economice de lunga durata, de actiuni si reactiuni, de un domino previzibil cauza – efect. Cine a urmarit de’a lungul timpului stirile din diferite domenii si cine a inteles interdependenta dintre piete, a perceput semnele unei viitoare crize economice. Can’t say I am really one of those 🙂

Actiune.     Ce faci cand iti dai seama ca ai prins vremuri de criza? Stop, Drop and Roll? Not really! Habar nu am ce trebuie sa faci exact intr’o astfel de situatie! Insa, am observat in jurul meu cateva tipuri de comportament :

Realist : Cel care sta la curent cu toate stirile financiare. Actioneaza cumpatat si stie sa isi asume riscurile. E genul care, daca are toti banii intr-o banca, ii va scoate si ii va depune in cel putin 3 banci, in conturi de RON si EURO.

Optimist : Este si mai bine informat. Ba mai mult, e un promotor al actiunii si ii indeamna si pe cei din jurul  lui sa nu stea. Vede doar oportunitati in situatiile incerte. E genul care isi scoate banii din banca, asteapta sa scada preturile si cumpara actiuni ( cand bursa nu e inchisa ;), proprietati, aur etc.

Pesimist : Actioneaza tarziu si, in general, doar urmeaza ” turma „. E resemnat si crede ca oricum ar incerca sa se fereasca de efectele crizei, tot nu va reusi. Daca ar fi dupa el, si’ar scoate toti banii de la banca si i’ar tine acasa.

Miserupist : Il doare in portofel de criza. Oricum nu are prea multe proprietati sau depozite. Se amuza pe seama intregii situatii. Chair se bucura de criza. Spera ca toata lumea sa dea faliment ca ” oricum a furat toti „.

 Am avut o problema zilele astea cu ” specialistii in domeniu „. Cand te doare, te duci la doctor. Cand nu stii exact sau habar nu ai, intrebi specialistii. Dupa discutii cu analisti economici, oameni din banking si finante, am ajuns la concluzia ca sunt la fel de clueless ca si mine…  sau e o conspiratie si nu vor sa divulge secretele si retetele de supravietuire 😉

Informarea excesiva si pe ” o mie ” de canale, paveaza cu bune intentii drumul spre haos. Daca ne uitam mai atent, ne dam seama ca se actioneaza, uneori in mod hazardat, doar pe baza a ceea ce se crede ca urmeaza sa se intample, nu pe baza a ceea ce s’a intamplat deja.

Sper ca urmatoarea criza sa aiba alt gen de cauze. Sper ca sistemul bancar de la noi, odata ajuns la maturitate, sa nu se  ” subprime „. Sper sa nu se mai faca un scop in sine din cresterea economica!!

Se poate trai si cu incertitudini religioase..  dar pe termen lung, viitorul omenirii va fi verde si despre gestionarea eficienta a resurselor…sau nu va fi deloc.

Life will go on!


” The Stairway Pitch „

octombrie 4, 2008

Some bright lights burn too fast…

Nu stiu de ce este asa de popular Elevator Pitch’ul! Nu e mare shmecherie. Daca ai ceva ” de vanzare „, fie ca e un vis, o idee sau o afacere, vei stii cum sa transmiti esentza in acele 3 sau 5 minute cat esti ” in lift ” cu investitorul.

Sunt cateva regului de bun simt pe care trebuie sa le urmezi…dar nu e asa o mare filozofie. Rezumand, trebuie sa fii autentic, sa zici cu pasiune fara sa cazi in penibil, sa spui unde esti si unde vrei sa ajungi, sa explici de ce esti unic, sa spui sincer de ce ai nevoie si ce beneficii aduce implicare in afacerea ta. Daca totusi nu poti face asta, in cele mai multe cazuri nu e nimic in neregula cu abilitatile tale de comunicare…your idea simply sucks :).

Sa zicem ca iti iese pana la urma marele speech. Ce te faci daca se blocheaza liftul intre etaje si esti nevoit sa vorbesti mai mult de 5 minute despre afacerea ta? Sau daca investitotul se hotaraste sa urce pe scari? esti pregatit sa fii coerent cel putin 20 de minute despre marea ta idee?

Imi amintesc ca in timpul facultatii, aveam impreuna cu un prieten, o super idee de afaceri – o agentie de turism ce urma sa se diferentieze vanzand vacante in Asia. Spuneam oricui vroia sa ne asculte despre mareata noastra viitoare afacere ( nu eram din categoria celor care se tem sa ceara sfaturi de teama sa nu li’se fure ideea. ;). Problema e ca mai mult de o idee buna si mult entuziasm, nu aveam nimic..  nicio strategie si habar nu avea de piata. Pana cand am dat peste cineva care stia cu ce se mananca…si pur si simplu ne’a desfiintat. A fost un wake-up call foarte util la vremea respectiva.

Si totusi, ce faci cand a mers bine dar a iesit rau? Esecul unui Stairway Speech trebuie gestioat la fel ca esecul unui Elevator Speech : 1. Autoanaliza 2. Incredere&Perseverenta. Cu alte cuvinte, incearca sa iti dai seama ce nu a mers si ai in continuare incredere in tine. Uneori problema nu e la tine : nu e obligatoriu ca toti sa iti impartaseasca visul sau sa iti inteleaga ideea si planurile.

Anyway, don”t worry about the Elevator Pitch! Stairway Pitch is the new black ;o)


Daniel 3.0

octombrie 1, 2008

I am 30 years young!

Pe 20 septembrie a fost ziua mea! Nu ca celelalte zile de pana atunci nu ar fi fost ale mele… Am sarbatorit cu 70 de prieteni undeva deasupra orasului.

” Aaaa, La Multi Ani! Schimbi prefixul! ” . O expresie stupida pe care, evident, am auzit’o des. Am primit si multe sfaturi. Unele cerute. Majoritatea neintrebate. Se pare ca e un moment important. Se cere multa introspectie. E momentul  ” adevaratului inceput ” cum mi’a spus un bun prieten, cand trebuie sa „imi pun multe intrebari”. Cine sunt? Ce vreau de la viata? ( this one sounds really lame ).

Mie imi plac raspunsurile. Dar, daca e vorba de intrebari, eu asa le vad :

Cine ?  Isn’t it obvious? 😉

Ce ?  Despre intrebarea asta nu vorbim. It is for dumb people who didn’t get it in the first place.

De ce ?  E o intrebare care, de obicei, naste alte intrebari. E complicat. Uneori, nici nu e bine sa cauti raspunsuri. Sau sa le constientizezi. Uneori, raspunsul este pur si simplu ” pentru ca!  ”

Cand ?  Este o intrebare care trebuie, cateodata, ignorata. Rabdarea este o virtute. Trebuie sa stii sa astepti, chiar cand simti ca trebuie sa se intample Acum. Si, in plus, unde ar mai fi farmecul si „magia” daca am stii tot timpul Cand o sa se intample.

Cum ? Eh..! Ce frumos ar fi sa stim exact Cum! Unii au impresia ca stiu. Au scris si carti si „retete”. Eu cred ca e plictisitor sa stii de la inceput Cum. Pentru mine, semi-intunericul si „necunoscutul” sunt extrem de motivante. Si, oricum, aici raspunsul vine de la sine. Trebuie doar sa iti cunosti destinatia.

Unde ? Fara raspuns e foarte grav si trist. Trebuie sa ai neaparat o ‘tinta’. Sau mai multe. Iar distanta pana la tinta trebuie sa fie ajustabila. Si, bineinteles, destinatia nu trebuie sa fie un scop in sine, ci doar pretext pentru Calatorie.

Un  prieten de aceeasi varsta cu mine imi spune in gluma despre ce ne asteapta. Imi zice : ” peste cativa ani o sa ma chemi la nunta. Apoi la botez. Pe la 40 de ani o sa ai middle age crisis si o sa vrei sa iti serbezi ziua intr’un club cu multe fete, pe la 50 de ani o sa ne mintim ca viata acum incepe sa fie frumoasa…  iar de la 60 de ani incolo o sa ma suni sa imi zici ” Auzi ba, ai auzit de X? S’a dus! „.

Cum o sa fie? Nu stiu. Imi imaginez si simt, dar nu stiu exact. Nici nu as vrea sa fie altfel! All I know is that I’ll try to make the best of it! ( damn English! )

 

Life can happen!