Let’s all just shut the f#$% up for a moment!
Prieteniile sunt importante. O prietenie se masoara in ani, in intensitate sau in raporturi de interese. Cand ajungi sa masori prieteniile, ori ai prea multe, ori prea putine, ori iti permiti luxul sa alegi si sa le pastrezi pe cele autentice. Sau pur si simplu e sfarsit de an, si, instinctual, tragi linie si aduni si la capitolul asta.
Primesc tot mai multe telefoane de curtoazie in ultimul timp. De la persoane importante, care pe timp de necriza, ar fi fost foarte greu de gasit pentru o intalnire face-to-face. Nu judec. Si eu sunt la fel, poate. Nu-i asa, avem prea putin timp sa ne vedem cu "toata lumea"...la fel cum vom gasi imediat minute si chiar ore pentru anumite intalniri. Totul se rezuma la raportul de interese. Ce rece si pragmatic suna cand e vorba de relatiile de prietenie! Dar asa este. Te vezi cu cineva, stiind sau sperand in rezolvarea unor nevoi…de dragoste, afectiune, bani, compasiune, dependenta, apartenenta, ascensiune, and so on....
Azi aveam 3 intalniri destul de importante. La una dintre ele sigur am pierdut leaduri bune de business. Le-am refuzat sau le-am amanat. Am preferat sa ma vad cu un vechi prieten. Este aproape cel mai vechi prieten al meu. Nu ne-am mai vazut de 2 luni. Timp destul sa se fi schimbat multe…si toate sa ramana la fel. Nu am stat mai mult de 30 de minute. Am vorbit banalitati. Nu am schimbat idei marete, nu am spus glume si nu am vorbit de afaceri...de fapt nu prea am vorbit deloc. Momentele de liniste nu au fost penibile. Nu au ascuns nimic si nici nu au insemnat ezitari. A fost o tacere confortabila.
Silence can say a lot…