Even the lowest-ranked sailor dreams to captain his ship someday…
Dupa 1989, o serie de categorii sociale au inspirat si au iscat invidii. La inceput, era cool sa iti faci partid. Apoi, a fost "mishto" sa fii hip-hopper. Mai recent, era bine sa fii fotbalist sau manelist. Acum trebuie sa fii musai om de afaceri sau sa lucrezi intr-o mare companie.
Antreprenorul si Corporatistul: 2 "eroi" ai zilelor noastre, despre care voi vorbi putin.
De cativa ani, practic si ma pasioneaza antreprenoriatul. Cum suna! Like some sort of kung-fu! ;) Inevitabil, am prieteni antreprenori si merg la intalniri cu si despre antreprenori. La astfel de intalniri, lumea e buna si blanda si dispusa sa ajute. Yeah right! Desi, in ultimul timp, unii organizatori ii roaga pe participanti sa lase la intrare crengile taiate de sub picioarele altora iar ura si frustrarea parca incep sa scada. Oricum ar fi, cand de-abia intri intr-un astfel de grup, esti masurat si scanat de mai toata lumea, vizibil sau nu. Si tu faci asta, instinctual. Te uiti si iti zici: ala e "wanna be", ala e "will be", ala e "never be"...si cand este reperat un outsider, toti se intreaba "who the heck is that one?" Acelasi proces se intampla si cand tu esti in postura de outsider. Asta ca de, e bine sa iesi din cutie...si sa mergi si la conferinte si intalniri ce nu tin de antreprenoriat...
Lumea gandeste in clisee si in sabloane. Ne plac retetele si stampilele. E mai usor sa fii creativ distrugand concepte clare, acceptate de majoritate.
Dar ce este acel corporatist la care ma refer eu? Nu, nu e cineva care lucreaza intr-o multinationala. E unul care are o pozitie de middle management si care crede ca detine adevarul absolut in buzunar. Se mandreste cu masinile "mishto" ale firmei si cu concediul in insule si are abonamente la WordClass. Merge in Bamboo si Fratelli. Poarta cu mandrie un badge cu care are acces intr-o cladire inalta. Dar, cel mai important, acestui corporatist ii displac antreprenorii! Nu intelege de ce s-ar chinui cineva cu bugete mici sa-si indeplineasca visele. Nu intelege cum de nu ai dat inca faliment si iti vorbeste despre criza financiara, dintr-o bula protectoare ce il va apara de dezastre.
In realitate, el isi doreste enorm propria afacere! Vrea sa guste macar o data. Sa vada cum e sa fii propriul sef. E prea mandru sa recunoasca...asa ca alege sa se ascunda si afiseaza superioritatea mai sus descrisa.
Dar ce naiba e un antreprenor? Ca tot e la moda termenul...Nu stiu sigur...inca cercetez...Dar probabil ca un antreprenor are o personalitate complexa. Un antreprenor se supune greu ierarhiilor si nu concepe ca se poate urca ierarhic "pupand ass-uri". Un antreprenor nu urmeaza, ci conduce. Planifica, face echipe. Concediaza. Face si reface bugete. Ii place sa aiba controlul si pune mare pret pe timpul lui. Unui antreprenor nu ii este frica sa viseze cu ochii deschisi!
Neuitand de nuante, trebuie spus ca a fi antreprenor nu este un titlu de glorie! Daca esti antreprenor, nu esti un martir. Nu trebuie sa te astepti ca lumii sa ii pese de propriul tau razboi. La fel cum sunt si o gramada de impostori! De asa-zisi antreprenori, carora le este greu si lor sa-si defineasca domeniul de activitate si care nu au realizat sau nu au condus concret nicun business. Din pacate, pentru amuzamentul celorlalti, unii dintre acestia au un numitor comun – they like to preach! And they preach, and they preach...and some people listen ;)
Pe acelasi principiu, nu toti corporatistii sunt evil (some of my best friends work in big companies). Multi antreprenori sunt fosti corporatisti. Pun pariu ca 5 dintre ei se gandesc chiar in acest moment sa isi dea demisia ;)
Concluzionand: a lucra intr-o corporatie poate fi super ok…iar a porni un business care nu va reusi poate fi la fel de natural. A avea o afacere nu este bine sau rau. Realizarile unui mic om de afaceri nu sunt mai presus sau mai prejos decat ale unui manager dintr-o mare companie. Nu toti oamenii sunt facuti pentru afaceri la fel cum nu toti "afaceristii" sunt facuti pentru succes.
Let’s make business, not war ;)