I’m an absolute begginer!

februarie 12, 2009

And I absolutely love it!

O data pe saptamana nu sunt Eu. Gandesc ca si cum nu mi’ar pasa daca cineva, ascultandu’mi gandurile, le’ar deforma doar sa vada cum reactionez.

Si cand obosesc..sau cand propriul eu ma oboseste, vreau sa iau o gura de aer si ma uit in jur. Si vad forme fara fond. Si vad multi oameni previzibili si banali. Si vad multi prosti ( intelectually challanged ). Si vad deprimare si renuntare.

Eu sunt prin esenta un om critic. Fiind critic, am obsesia detaliilor. Nu merge sa ma prefac sau sa incerc sa nu vad realitatea si starile de fapt.  Practic, am senzatia ciudata ca eu sunt cel observat de imperfectiunile din jurul meu.

Printr’o nefericita potrivire geografica, in care „uratul” este la tot pasul, si intr’un mod total neeficient pentru mine – sunt extrem de influentat de cele din jurul meu. In topul lucrurilor deprimante se afla mizeria si saracia umana. Am facut recent cateva calatorii prin tara. Casele mici si darapanate si constientizarea faptului ca acei oameni nu au o viata sociala, m’au facut sa ma simt extrem de prost. Nu e vorba de compatimire, condescendenta sau sentimente vinovate de propria’mi „opulenta”. Pur si simplu, lipsa „vietii” de acolo imi lua din cheful meu de viata. A naibii empatie.

Fenomenul se pastreaza si la scara mai mica. Si in privinta lucrurilor aparent nesemnificative si superficiale. Spre exemplu, eu voi vorbi prost in public, daca consider ca sala arata groaznic sau suspectez de ignoranta sau idiotenie, auditoriul…la fel cum voi juca tenis mult mai prost pe un teren cu mici denivelari. Daca as lasa sa se vada, eu sunt un om a carui dispozitie poate fi stricata foarte usor. Dar oricum nu ar fi sesizabil, pentru ca de obicei traiesc lucrurile foarte intens.

Ce ma salveaza insa de la o depresie sigura este puterea de a reincepe. Si nu ma refer la delasare temporara sau incremenire in proiect. Si nici nu consider ca sta in calea propriei dezvoltari. Pur si simplu am abilitatea de a ma bucura „ca la inceput” de chestii marunte si mari din viata. E ceva miraculos in orice inceput, cand orice pare si este posibil..  cand ti se dezvaluie treptat „regulile jocului” si incepi sa le deprinzi si sa le perfectionezi !

In concluzie, de-abia astept sa imi sarut prietena, de-abia astept sa am o intalnire de business, de-abia astept sa joc iar tenis, de-abia astept sa ma vad cu 3 prieteni apropiati, de-abia astept sa fiu intr’o „mare” de oameni – subliminal pentru cel putin 5 cititori ai acestui post  😉

De-abia astept sa se faca dimineata!

Life can start again!