Empatie de primavara

Why can’t we just get along?? Nehh..  where would be the fun then!

Cand eram mic imi placea la nebunie sa ma plimb cu mijloacele de transport in comun. Mergeam din statia de langa blocul meu – pana la capat si inapoi. Mi se parea ca am descoperit un mod super ieftin de a vizita orasul. Desi nu’i cunosteam, ceilalti pasageri pareau partenerii mei de calatorie si nu intelegeam de ce coboara pe parcurs si nu la capat de linie, cum ar fi fost normal.

Peste multi ani, exact calatorii in comun au fost cei care „m’au facut sa imi dau demisia” din scurta mea aventura corporatista : intr’o zi, seful meu de atunci m’a chemat intr’un colt, pentru o mustrare incognito. Avea o problema cu faptul ca veneam la servici cu taxiul .. mi’a zis ” Auzi, tu daca mergi mereu cu taxiul..nu vei sti cum gandesc clientii care merg cu tramvaiul!” . 

Ii sunt si acum recunoscator … m’a ajutat sa vad frustarea si limitarile dintr’o companie mare. Sunt convins ca el este si acum intr’un colt cu un internshiper, predicand despre comportamentele clientilor.

Ieri conduceam inapoi de la un eveniment de networking foarte reusit. Eram incarcat cu multa energie pozitiva, zambeam increzator si cantam la volan ( silly or not, I do that sometimes 😉 ) Am o masina mai inalta, care m’a pozitionat la acelasi nivel cu pasagerii dintr’un autobuz oprit la un stop foarte lung.   Instinctual, m’am uitat in dreapta, unde ma tinteau 3 priviri. Contactul vizual direct prelungit, cu o persoana straina, se spune ca este interpretat ca o amenintare si declanseaza mecanisme defensive.  Ni se trage de la strabunii nostrii din pesteri..mai nonverbali din fire.

In ochii persoanelor ce ma priveau am simtit ura, invidie si frustrare! M’am simtit cumva „vinovat” ca eram entuziasmat si cantam, ca aveam o masina mai inalta si ca eu poluam mai mult decat ei, care mergeau inghesuiti in autobuz. Desi ceva ma face sa cred ca ei nu erau deloc incercati de ganduri ecologice in acel moment.

Imi venea sa cobor din masina si sa intru in autobuz! Sa le spun ca si mie mi’a fost si imi este greu cu multe. Ca e groaznic sa pornesti in afaceri cu 5.000 $ lipsa. Ca ma culcasem la 5 dimineata in ultimele 3 zile.   Vroiam sa vorbesc si cu soferul. Sa mai ramanem vreo 2 stopuri acolo. Sa vorbesc mai mult cu cele 3 persoane. Sa descopar cine sunt .. si de ce probabil au incetat sa viseze

But I kept going.. I just changed the tune with this one  😉

 

Anunțuri

12 Responses to Empatie de primavara

  1. […] Un link interesant. De sezon si nu […]

  2. Maia spune:

    Imi este frica sa conduc, imi cunosc (sper) limitele. Trec insa, prin situatii f. asemanatoare mai ales de cand ne-am cumparat „casa de la mare”.
    Persoane apropiate, pe care nu le credeam invidioase spun, ce iti pasa, ai o casa la mare! Casa pt care platim o rata la banca, muncim pe rupte, etc, etc a.i. de multe ori nu apucam sa ajungem pe plaja. Asa ca stiu cum este.
    Desi pierderea auzului ar fi considerata un handicap, pt mine este un noroc. Ma ajuta sa fac o selectie. Cum fac zilnic un drum lung cu metroul privirea imi este intr-o carte iar de auzit nu aud decat ce vreau.
    Pt ca desi este egoist, nu are importanta parerea celorlalti. Trebuie sa fii tu singur impacat ca ceea ce faci este macar partial bine. Si atat.

  3. Daniel Tiganila spune:

    @ Maia,

    True.
    Eu as merge pe varianta „in totalitate bine”. Doar ca „binele” asta trebuie sa ni’l evaluam periodic.

  4. Maia spune:

    Cu binele, pt mine, partial e suficient. Fac „greva” ca o forma de autoconservare, dar in viata de zi cu zi, ca si in chimie, spun: sa mai incerc si asta, oare nu ar fi bine sa fac si asa? etc..Si sunt la fel de convinsa ca atunci cand nu o sa-mi mai pun aceste intrebari si cand nu voi mai gasi bucuria data de lucruri sau fapte marunte va fi rau pt mine.
    Cu reevaluarea periodica, categoric da. Schimbarea rapida a criteriului valoric in conditiile actuale ne obliga sa o facem. Tot pt supravietuire.
    Cat mai multe impliniri si ganduri bune de Sarbatori!

  5. Daniel Tiganila spune:

    @ Maia,

    Multumesc, la fel si tie!

  6. Vlad spune:

    Man, tot cu visele, vezi, au uitat sa viseze! Dar fiecare cu drumul lui, nu e nimeni vinovat, asa ca imi place foarte tare melodia cu White Snake!

  7. Daniel Tiganila spune:

    @ Vlad,

    Da! Poate fi una din top3 Entrepreneurs Soundtrack 🙂

  8. Victor spune:

    Interesant ce zici: „Contactul vizual direct prelungit, cu o persoana straina, se spune ca este interpretat ca o amenintare si declanseaza mecanisme defensive.”

    As veni cu o adaugire, desi nu sunt nici psiholog, nici sociolog nici vreun alt tip de „olog” pot spune ca am descoperit (pe cale experimentala) ca poti sa privesti si sa transmiti unei persoane mai multe tipuri de mesaj: binete, blandete, dorinta, interes, caldura, energie, incurajare, invidie… Desigur ca raspunsurile sunt diferite in functie de mesaj, persoana, grad de simpatie, mediu…
    Sunt convins ca in cazul de fata raspunsul a fost mai degraba o bucata de frustrare binecunoscuta si mie (tot pe cale experimentala :)))
    De ce? Masinile mari sunt pentru multi simbolul parvenirii, a coruptiei si asta e greu de schimbat si la fel de greu de condamnat.

    As vrea sa ocolesc picatul in patetisme 😀 caci … desi pot spune ca incerc sa ma lepad de etichetele puse de altii mie si ca incerc sa judec cat mai putin intr-un mod standardizat.sablonizat – unele lucruri stau chiar asa cum se vad.

    Pot sa exemplific cum am observat in business niste particularitati la majoritatea celor cu masina de peste 20-30k euro si chiar cum aceste particularitati cresc odata cu valoarea bunurilor pe care persoana respectiva le-a strans. Pe scurt – majoritatea pot fi pusi foarte bine in clasa coruptilor. O adaugire importanta ar fi sa spun ca la fel pot spune si despre multi din cei ca nu au nici macar masina – deci nu masina face pe om :))

    Asta e un subiect la care eu ma gandesc mult – caci educatia pe care am primit-o a creat un mic (va rog, nu mare) socialist.
    Ma gandesc unde a plecat bunul simt si unde sunt valorile despre care am citit in carti, ma gandesc daca rezistenta la coruptie nu e de fapt un fel de mecanism ce ma impiedica sa ma adaptez, ma intreb de ce lucrez mai bine ca freelancer cu oameni care sunt peste un ocean si doua continente departare decat ca antreprenor in Romania, de ce asa putine proiecte de aici sunt privite cu caldura, placere si speranta de catre cei ce le demareaza, de ce relatiile de afaceri sunt cel mai des un cautat „lose – win”, de ce dorinta de a ii ajuta si intelege pe ceilalti e privita cu ironie ca o slabiciune … si ma mai gandesc ca de fapt eu imi aleg clientii, ca eu aleg sa merg cu autobuzul (metrou de fapt), ca eu aleg sa stau in Romania (in loc de o tara unde doar dealerii si pestii vor masini de peste 100k euro, unde coruptii se mai simt si prost si nu sunt dati drept exemplu in presa sau bagati in parlament), etc

    Si o intrebare: Cum ai dedus ca persoanele respective au incetat sa viseze?

    @ Maia – sunt de acord cu tine. As zice ca are importanta parerea celuilalt atata timp cat ii dai importanta. Eu mi-am rezolvat frustrarile cu clientii din Romania pur si simplu refuzand sa lucrez la proiectele care imi pareau neinteresante si in care nici initiatorii nu credeau. Rezultatele au aparut deja si eu ma imbogasesc chiar daca asta nu se traduce in gologani 😉

  9. Daniel Tiganila spune:

    @ Victor,

    wow! Ai reusit un comentariu aproape, sau poate mai mare decat postul meu!
    Revin mai tarziu si cu un raspun.. sunt foarte pe fuga azi..

  10. Victor spune:

    Merci. am facut un pas logic urmat de mailul primit prin LinkedIn – ti-am citit blogul.

    Ceea ce gandesc si am scris mai sus am regasit si in cateva posturi de-ale tale:
    https://danieltiganila.ro/2008/03/21/nu-ma-intreba-cum-am-facut-primul-milion/
    https://danieltiganila.ro/2009/02/12/im-an-absolute-begginer/

    si cred ca am gasit si raspunsul la intrebarea ce ti-am lasat-o 🙂
    spor la treaba

  11. Daniel Tiganila spune:

    Ce ti’e si cu social media asta 🙂

    E un eveniment de networking ( pe 28 apr ) organizat de un grup de pe linkedin ( Romanian Managers ). Poate ne vedem acolo…

  12. Victor spune:

    suna interesant. daca sunt invitat ne vedem sigur 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: