Don’t be ignorant when looking for answers and paths – look further than your birth nation and borders!
Luna trecuta am fost in China! 2 saptamani – Nu trebuie sa spun mai mult prietenilor sau cunoscutilor pentru a le capta atentia totala. "Whoaa! Si cum a fost? E scump? Cum sunt chinezii? Ce ai mancat? etc."
Poate mai mult ca orice alta destinatie, China ofera cele mai diferite versiuni de povesti spuse de cei care o viziteaza. Nu a fost in totalitate cum mi-au zis cei care au mai fost. Nu a fost ca in filme si nu a fost exact asa cum am citit ca va fi. Asta poate si pentru ca nu am fost un simplu turist – am avut onoarea sa fac parte dintr-o delegatie de afaceri. Tot programul a fost organizat de prietenii mei chinezi. De asta am avut intalniri de afaceri, am mancat si am vizitat in 2 saptamani cat probabil nu as fi reusit sa fac singur in 2 luni de stat in China. Mi-a placut atat de mult incat deja planuiesc urmatoarea calatorie.
Iata cum s-a vazut China prin ochii mei (+ poze facute de mine...am facut in total cam 3.000 de poze...o sa pun o parte pe un flickr undeva):
Drumul
E lung. Doua zile se pierd pe drum. Nu sunt neaparat un fan al zborului. Si nici nu e ruta directa Bucuresti – China. Am zburat Bucuresti – Amsterdam – Shanghai. In total aproape 14 ore de zbor (ne-am invartit ceva prin aer pentru ca aeroportul din Shanghai era prea aglomerat).
KLM a fost ok – mancare "mancabila" si zbor impecabil + monitoare personale pe scaunul din fata – unde am vazut de 3 ori Slumdog Millionaire si de 3 ori Politistul de la Mall :) In Shanghai nu am coborat din avion pana nu s-au convins ca toti avem temperatura normala si nu sunt semne de gripa porcina. O asteptare putin stresanta dupa un zbor lung, dar o masura foarte buna.
Shanghai
Pimul lucru care m-a impresionat a fost vegetatia abundenta pe drumul dinspre aeroport. Si, mai mult decat atat, felul matematic in care erau plantati copacii de-a lungul strazilor. Shanghai este mare. Foarte mare. Cu 20 de milioane de locuitori – una dintre cele mai mari zone metropolitane ale lumii.
Drumurile si traficul. Sunt din Bucuresti. Nu aveam cum sa nu ma minunez si sa ma gandesc la cei 100 ani cat ne va lua sa construim Pasajul Basarab.
Uite ca se poate. Nu stiu cum o fi de obicei, dar eu nu am prins blocaje in trafic. De condus se conduce cam ca pe la noi. Le place la nebunie sa claxoneze si nu prea dau prioritate pietonilor...nici pe trecere.
Shanghai = Business. Aici se fierbe "ciorba". In termeni de business, poti sa privesti Shanghai-ul si China in general, ca pe "stadionul oficial"…restul tarilor vor deveni doar terenuri de antrenament! Aici simti pulsand economia cu cea mai mare crestere din lume. Si, daca vrei sa ai si o reprezentare grafica, poti sa privesti vasele-cargo ce plutesc pe raul Huangpu spre cel mai mare port comercial al lumii. Desi sunt preocupati de inovatie si energii "verzi", nivelul poluarii este destul de ridicat.
Aveam sa simt cu adevarat unde sunt, de-abia a 3-a zi. In timpul unei cine memorabile la etajul 88 al hotelului Hyatt. Uitandu-ma pe geam am simtit un fior si sentimente amestecate. Nu imi dau seama daca ma simteam trist ca veneam din Romania...sau fericit ca am ajuns, in sfarsit, in tara pe care vroiam sa o vizitez de atat de mult timp. Se spune ca mintea unui om, odata "intinsa" la magnitudinea unei idei marete, nu mai revine niciodata la micimea initiala.
Daca vrei China profunda, Shanghai nu este locul potrivit. Sunt si zone pline de istorie si cultura, dar palesc in fata celor peste 1.000 de cladiri de 40+ etaje. Aici nici nu am avut timp si nici nu am vrut sa fie locul unde iau prima data contact cu cultura chineza. Dupa Shanghai, urma sa vizitam Templul Dai, Muntele Tai Shun, Templul lui Confucius, Orasul Interzis si Marele Zid….asa ca m-am multumit doar cu cateva ture cu double decker-ul, plus o vizita intr-o zona veche a orasului.
Mancarea Chinezeasca
In proportie de 80%, mancarea din China nu are nicio legatura cu mancarea chinezeasca din Romania! Sunt gusturi, ingrediente si moduri de preparare si servire mult diferite. Este de o diversitate greu de imaginat. La fiecare masa mancam cel putin 18 feluri de mancare servita pe o masa rounda, in mijlocul careie se pun farfuriile pe un disc din sticla. Daca nu iti place sa experimentezi, atunci mai bine mergi la McDonald’s sau nu comanda nimic "complicat" ;) Mie mi-a placut aproape tot ce am mancat! Si am devenit si un mic maestru in mancatul cu betisoare. Dintre chestiile specifice, am mancat sarpe, broasca testoasa, meduze, broasca speciala, pesti care cresc doar in anumite rauri din China, radacini de nufar.
Ceaiul chinezesc. Este foarte popular. Se bea inainte, in timpul mesei si dupa masa. Aproape ca nu am vazut pe nimeni band cafea. Mi-a placut mult ceaiul de crizantema. Iar cand a trebuit sa toastam, am baut Baiju – un fel de tuica din orez.
Shandong
Din Shanghai am plecat cu avionul spre Jining, in provincia Shandong. Un zbor lejer de o ora, in care am mancat pentru prima data ZongZi, ce se serveste de sarbatori. Jining este un "orasel" de "doar" 2 milioane de locuitori. Daca in Shanghai locuitorii erau obisnuiti cu occidentalii, aici se cam intoarce capul dupa tine. Cu toate astea, chinezii de aici nu interactioneaza foarte usor daca nu te afli in contextul potrivit. Sunt discreti si rusinosi (in special fetele). De poza asta sunt foarte mandru – am reusit sa le fac sa rada dupa 5 - 6 incercari esuate :)
Muntele Tai si Templul Dai Miao
Din Jining am facut cateva excursii incredibile. Am luat in sfarsit legatura cu China pe care o visam de atata timp. Asa cum aveam sa aflu, China are 5 munti sacri. Tai Shan este primul dintre acestia ca semnificatie, reprezentand simbolul spiritului Chinezesc. Puternica incarcatura spirituala dateaza de acum 2.200 de ani, cand Qin Shi Huang, primul imparat al Chinei, a proclamat unirea Imperiului – printr-o ceremonie care a avut loc in varful muntelui. De atunci, 12 imparati ai Chinei au venit in pelerinaj la acest munte. Se spune ca orice chinez trebuie sa urce pe acest munte macar o data in viata. Poti urca muntele pe jos, pe cele 7.000 de trepte din piatra ce se intind pe o distanta de 9 kilometri. Imensa scara ofera o priveliste incredibila si simbolizeaza legatura dintre umanitate si divinitate si unirea lor intr-un tot.
Am ajuns pe munte seara, cand se lasa putin frigul. Dupa o masa lunga si gustoasa…cu un pic cam mult baiju, am iesit putin la o plimbare nocturna si cateva cumparaturi... "cateva" e gresit spus, dupa cum aveam sa constatam la plecare, in aeroport :) Urmand traditia, ne-am trezit la 4 dimineata si am inceput sa urcam pe varful muntelui, cu bastoane si imbracati cu sube verzi. Am vazut rasaritul soarelui! Exact asa cum facuse Imparatul acum 2.200 de ani! Era destul de frig, iar ceata deasa si seriozitatea cu care urcau chinezii pe langa mine au intensificat incarcatura spirituala a momentului. A fost frumos!
Vechi de 2.220 de ani, Templul Dai Miao sta la poalele Muntelui Tai. L-am vizitat inainte sa urcam pe munte. Este unul dintre cele 3 temple care au caracteristicile unui Palat Imperial (celelalte fiind Orasul Interzis si Templul lui Confucius). Senzatia pe care o ai vizitandu-l este aceea a unei calatorii: cele 5 parti importante ale templului comunica intre ele prin culoare si parcuri cu pomi inalti.
Templul lui Confucius
Inainte sa plecam spre Beijing, am pornit spre Qufu, orasul natal al lui Confucius. La un an dupa moartea sa, aici a fost construit un templu in memoria marelui filosof. Iar timp de aproape 2.000 de ani i-au fost adaugate noi constructii, transformandu-l intr-o imensa alaturare de cladiri si parcuri ce comunica intre ele prin porti mari de lemn. Desi aglomerat de multi turisti, eu am simtit o liniste si o atemporalitate in acest loc. Daca as fi fost singur, probabil ca m-as fi oprit intr-unul din parcuri pentru a sta. Pur si simplu sa stau si sa ascult linistea. Daca ar fi fost posibil, mi-as fi dorit sa dorm o noapte acolo si sa vad cum arata o noua dimineata. E genul de loc dupa vizitarea caruia iti vine sa cauti din nou in dictionar definitiile cuvintelor Religie si Filosofie. Am primit o cutie din lemn pretios, cu scrierile lui Confucius (in Chineza si in Engleza) pe foi de matase. Se citesc doar cu manusile albe aflate in cutie. Priceless!
Weiqi (GO)
Este cel mai vechi si complex joc de strategie. Am invatat sa joc la 10 ani, pe cand nu imi imaginam ca voi ajunge sa joc o partida tocmai in China, acolo unde a fost inventat! Unul dintre noii mei prieteni din China este si maestru de Weiqi. Am jucat o partida. Nu a vrut sa imi spuna ce rang are...a vrut sa ma testeze. Am pierdut onorabil.
Beijing
Ultima destinatie a calatoriei: Beijing. La fel ca in Shanghai, desi este un oras mare, nu am simtit o aglomeratie urbana sufocanta. Am stat 3 zile. Insuficient pentru a putea spune ca "stiu Beijingul". Asa ca mi-am stabilit 3 scopuri clare: Orasul Interzis, Piata Tiananmen si...cumparaturi ;)
Orasul Interzis si Piata Tiananmen
Fara o vizita in aceste 2 locuri, este ca si cum ai merge in Paris fara sa vezi Turnul Eiffel. Timp de 500 de ani, pana la sfarsitul Dinastiei Quing, Orasul Interzis a fost palatul imparatilor chinezi. Cu cele aproape 1.000 de cladiri care au rezistat timpului, este cel mai mare complex din lume cu asezaminte antice. Daca ati vazut filmul sau daca ati citit carti, este exact asa...si mult mai mult decat atat. Aceeasi senzatie de calatorie in timp, de reguli stricte si ritualuri aristocratice asiatice.
Poate singurul regret din China este ca nu am putut sa vizitez decat o mica parte din Orasul Interzis :( Fiind extrem de mare ca intindere (aproape 80 de hectare) chiar si partea accesibila publicului este mare si necesita mult timp pentru vizita...asa ca dupa 1 ora a trebuit sa iesim din Oras. A fost suficient incat sa stiu exact ce voi face data viitoare in China ;)
Vizita in Piata s-a intamplat pe 3 iunie. Din cauza semnificatiei zilei de 4 iunie, Piata a fost inchisa si era plin de politisti. In afara de aceasta zi, nu am simtit deloc ca sunt intr-o tara comunista. Ma asteptam la precautie si doctrina. Am gasit deschidere, prietenie si dorinta de cunoastere...incepand de la oamenii simpli si pana la oameni de afaceri si oficiali.
Marele Zid Chinezesc
Ultima destinatie a vizitei mele in China a fost Marele Zid. Din Beijing, se merge cam o ora si ceva cu masina. Apoi urci cam 20 de minute cu telecabina. La fel ca si la Templul lui Confucius, mi-as fi dorit sa stau mai mult de 4 ore. Panorama de pe Zid este incredibila! Cand am ajuns noi, se lasase ceata. Dintr-o parte a zidului se auzea muzica veche chinezeasca. Odata ajuns pe zid, am avut doua porniri: prima a fost sa ma opresc si sa admir peisajul (ceea ce am si facut) iar cea de-a doua a fost sa pornesc intr-o calatorie…sa ajung pana la capat. Din pacate, am mers doar 2 ore, trecandu-l pe lista pentru a doua vizita in China.
Preturi, Cumparaturi, Mancare (iar), Biciclete etc..
In China este atat de scump pe cat iti permiti ;) Cu alte cuvinte, in Shanghai poti sa gasesti si cele mai mari preturi…dar poti sa si mananci pe saturate cu 2 Euro. Moneda nationala este Yuan-ul. 1 Euro = 9 Yuan. Biletul de avion variaza intre 680 Euro si 1.000 Euro, in functie de momentul cumpararii si de ruta aleasa. Hotelurile sunt "accesibile". Am stat si la 3 si la 4 stele. Un lant bun de hoteluri de 3*+ este Hanting. In jur de 20 E/noapte pentru o camera dubla.
Cumparaturi in China. Trebuie sa negociezi...pentru ca e cool sentimentul si pentru ca e posibil! Ce mi-a placut este ca poti sa negociezi chiar si in Mall-uri scumpe. Insa, senzatia cea mai placuta a fost sesiunea de cumparaturi intr-un fel de bazar din Beijing. Aici se gaseau de toate. De la kitsch-uri si pana la lucruri de calitate. Deci, da, in China se fabrica si multe lucruri de calitate! Un truc valoros de negociere ar fi urmatorul: mai intai te uiti, analizezi preturile mai multor produse...si abia apoi intrebi cat costa. Nu intreba cat costa dupa ce ai pus mana pe produs si l-ai analizat. Inseamna ca iti place si il vrei...si nu ai sanse la reduceri prea mari. In rest, am cumparat mult...cu 10 kg mai mult decat aveam voie la aeroport :)
Bicicletele din Beijing nu mai sunt asa de multe ca in cantec. Sunt mai multe probabil decat in orice alt loc...dar, de cativa ani, masinile si scuterele au devenit accesibile ca pret.
De nightlife in oras nu prea am avut timp, avand chestii mult mai interesante de facut. Am iesit intr-o singura noapte la karaoke. La fel ca in restaurante, unde puteai sa mananci in saloane private, si aici puteai sa canti si sa mananci doar tu cu prietenii intr-o camera separata, frumos decorata si utilata.
Asta a fost China pentru mine. 2 saptamani de la 6 dimineata pana la 3 noaptea. 4 orase. Zeci de intalniri. Multa interactiune. Cine lungi, in miez de noapte, de care imi voi aminti mereu. Chinezii sunt oameni mandri si iubesc sa vorbeasca despre tara lor. M-am intors mai bogat spiriual si mental.
WO AI NI! ;)