Success is a joyful story..

Ianuarie 11, 2011

It’s not about the road..it’s the damn destination that’s important!

Imi place sa observ oameni. Am mai spus-o. Se intampla involuntar si am inceput sa ma pricep. Am incercat un exercitiu: ma uit la o persoana pe care o cunosc sau nu si incerc sa ii vizualizez viata „in reverse”, sa interpolez, sa imi imaginez cum era in copilarie, cum a evoluat ca adult, ce esecuri a avut si care sunt visele lui. Ajungi sa creezi un scenariu despre persoana respectiva..si chiar daca nu se confirma de fiecare data, schimba in bine felul in care interactionezi cu ea.

Cei care contesta ca este important sa reusesti in viata sunt ipocriti. Sunt cei carora le este frica sa incerce sau au incercat si au esuat lamentabil fara sa invete nimic din asta. La fel cum cei care spun ca frumusetea vine din interior..sunt de cele mai multe ori oameni urati, care nu au o problema cu faptul ca nu ar fi placuti de ceilalti, ci nu se plac ei pe ei insisi.

Ziceam ca nu este important drumul.. ci destinatia! Nu ai cum sa intelegi asta daca nu esti pe cale sa ai sau nu ai avut pana in acest moment niciun succes personal adevarat. Succes in orice sens, doar personal sa fie. Si daca se poate, si confirmat de cativa din jur. Nu neaparat ceva maret.. gen premiul Nobel. Nici o inventie care sa schimbe lumea. Ceva, orice, care te-a adus intr-o pozitie in care ai fost mai bun ca toti, ca ceilalti, mai bun ca tine insuti. Ceva care sa te aduca intr-o stare incredibila de multumire de sine. Nu, nu infatuare si nici vanitate. Este o stare de bine, o stare de normalitate dorita de propriul Eu. O stare care transpare si celor din jur. O stare care te face sa uiti de frustrari, sa poti sa iubesti, sa poti sa admiri, sa poti, la urma urmei sa deslusesti aceleasi lucruri minunate si la altii.

Asta este „destinatia” la care ma refer. Starea aceea de confort propriu care iti da puterea de a intelege si a te bucura de viata. Culmea, „destinatia” asta, succesul asta prim, e ca o doza intensa de adrenalina care iti declanseaza simturile, si ramani apoi reactiv la viata. Aceasta destinatie proprie este importanta si trebuie pastrata pe tot parcursul vietii, al drumului!

O sa dau un exemplu in acest sens, care pe mine m-a impresionat:

Domnul V.

Despre domnul V. auzisem de acum 7 ani de la un prieten. Am avut ocazia sa il cunosc la inceputul anului trecut. Are 89 de ani! Nu stiu de ce am pus semnul exclamarii. Poate pentru ca mi-as dori sa ajung si eu la varsta lui. Sau poate ca ceva din personalitatea lui m-a impresionat.

Domnul V. are ceva ce eu imi doresc foarte mult. Asa ca am facut un drum lung impreuna. Eu am condus iar el a stat in dreapta, langa mine. Nu am interactionat cu prea multi oameni in varsta. Mi-l amintesc doar vag pe strabunicul meu, pe care l-am pierdut cand inca eram copil.

Am petrecut o zi intreaga cu Domnul V.  Am avut ocazia sa il cunosc atat cat mi-au permis simturile si cat s-a lasat el descoperit. E la o varsta cand isi permite sa fie in totalitate autentic in felul cum interactioneaza cu cei din jur si cand nu mai are sens se incerce sa impresioneze.

 Are doar 2 frustrari – ar incepe o noua afacere, dar se teme ca va muri in curand. Motive intemeiate nu ar avea: arata de 60 si ceva de ani, doar ca a cam inceput sa il lase vederea. Cu toate astea inca isi conduce propria masina – o Dacie veche, dar credinciosa. Si nu ca nu si-ar permite o masina mai buna, insa a prins vremuri grele…si o parte din ele sunt si azi in subconstientul lui.
In orele cat am stat cu el am avut senzatia ca am trait 3 vieti povestite!  A  fost inchis pe vremea comunismului. Vorbeste inca incet despre asta. Mi-a povestit cateva tehnici de „cum sa nu iti iei o super bataie in inchisoare”. Mi-a povestit despre ce a trebuit sa faca sa iasa mai devreme de acolo.. si cum trebuia ca apoi, pentru o perioada, sa stea toata ziua ascuns in casa. Apoi am ajuns la un conac pe langa care eu trec de multe ori in fiecare an. Ne-am oprit putin sa imi povesteasca despre fata  mosierului care locuia acolo si despre prima dezamagire in dragoste si despre cum cum poti fi respins chiar daca vii intr-o caleasca eleganta.

A doua tristete a lui este ca revolutia din ’89 l-a prins prea batran si era constient ca nu va putea realiza cate si-ar fi dorit. Totusi, si-a pastrat si si-a reinventat optimismul si a reusit sa inceapa 2 afaceri interesante. Da, s-a apucat de afaceri la 70 de ani! Nu poti sa nu admiri asta cand, pentru prea multi, 50 de ani resprezinta deja varsta retragerii, a sfarsitului.
Ma cam feresc de expresii ultrafolosite si perimate…dar omul asta avea o bucurie si o pofta de viata incredibile! Avea in ochi ceva magic, ceva ce si mie imi lipseste uneori. La sfarsitul zilei, am incetat sa incerc sa inteleg de unde provenea acea stare a lui. Poate asa a fost el dintotdeauna sau poate viata l-a schimbat. Nu am facut decat sa ma bucur de acea zi. Si sa il iau ca pe unul dintre punctele de reper. E fix imaginea de care ai nevoie cand esti cu moralul la pamant si cand ti se pare ca est in urma cu afacerea …sau cu viata.

Apropo de bucurie si de pofta de viata – Un prieten bun are mai multe firme.  Anul trecut, unele au mers prost iar altele foarte bine. Dupa ce a nins, angajatii firmelor profitabile au iesit afara sa faca un om de zapada. Ceilalti angajati, nu. Inca ma intreb daca cei profitabili au procedat asa de bucurie…sau au fost profitabili pentru ca inca stiu sa faca oameni de zapada?

Sa avem un an bun!

Anunțuri

Start&Grow

Aprilie 9, 2010

Despre  startups.ro

Am inceput startups.ro din pasiune pentru afaceri si din nevoia unei resurse utile pentu antreprenori. Am pornit acest proiect pentru ca puteam face o echipa extraordinara cu Cristina Alexandru, probabil unul dintre cei mai buni ziaristi cu experienta in antreprenoriat. Am pornit acest proiect pentru ca aproape toata lumea mi-a spus ca nu se poate! Ca e greu cu publishing-ul..Ca sunt trusturile…Ca e prea de nisa..Ca nu o sa ai trafic..Ca monetizare inseamna display..care inseamna agentii.. care agentii sunt „nustiucum”… Ca e greu cu contentul propriu…Ca „te bati” cu copy-paste-eri… Ca nu o sa rezisti mai mult de un an.

Cred intr-un proverb chinezesc care spune ca “important este ce poti face cu resurse limitate”…in plus ziceam ca ceea ce facem la starups.ro facem in primul rand din pasiune. Azi, mai mult ca oricand, lumea e materialista si pragmatica. Probabil ca atlfel nu ar rezista. Cuvinte precum „pasiune” pentru ceva, pasiune transpusa in atitudine si actiuni, pot sa nu impresioneze sau sa fie luate in derizoriu. Totusi, in cazul nostru, despre asta este vorba. Pasiune inseamna implicare totala, inseamna nopti nedormite, inseamna bucurie enorma, inseamna dezamagiri, inseamna sa iti vina sa renunti de multe ori intr-o zi…dar mai presus de toate inseamna sa iti placa enorm ceea ce faci.
Iar pentru scepticii dar curiosii care s-au plictisit deja de tonul meu “emotional” si care nu au incercat online-ul ca business..dar ar fi tentati, un sfat prietenesc – don’t do it if you’re in just for the money! 😉

Despre Start&Grow

Revenind…startups.ro a fost gandit de la inceput ca o resursa completa – mai mult decat continut editorial de calitate. Ce se vede acum online nu este decat o mica parte din ce vrem noi de la acest proiect. Asa ca am decis ca este timpul sa facem si noi primul proiect special. Ahh..mult iubitele si doritele proiecte speciale. Iubitorii de bannere stiu la ce ma refer 😉

Toata lumea iubeste start-up-urile si vrea sa isi asocieze imaginea cu fenomenul antreprenoriatului. Din pacate, exista foarte putine demersuri cu adevarat utile, aplicabile si relevante cand vine vorba despre resurse concrete oferite antreprenorilor!
Trainingurile, cursurile si workshopurile sunt bune, dar nu suficiente. Competitii de idei si concursuri de planuri de afaceri s-au organizat si se vor mai organiza.
Ne-am gandit, ce am putea oferi antreprenorilor? Ceva relevant si cu adevarat util si aplicabil.

No noise.
No bulshit.

Ceva cu focus pe antreprenori si nu pe capitalul de imagine al organizatorilor.
Am venit cu un concept unic in Romania. Un program pe termen lung, cu follow-up lunar, precum si la sfarsitul anului, si cu un imens potential de know-how practic din care vor putea invata si cei care nu sunt direct implicati in proiect. Si am gasit si partenerul care sa ne sustina – Microsoft, o companie cu traditie in sprijinirea start-up-urilor (vezi BizSpark, de exemplu).

Despre ce este vorba:

Vom selecta 4 start-up-uri, carora le vom oferi acces la cele mai bune resurse de business pe perioada a 8 luni! Si asta din partea unei super echipe de specialisti. Specialisti in toate momentele critice ale dezvoltarii unei afaceri. De la consultanta juridica la marketing, vanzari, PR , management financiar etc si pana la mentoring si coaching.
In plus, oferim accesul gratuit la o multime de resurse cum ar fi spatiu de birou, spatiu de intalniri, software, hosting  etc.

Nu vrem sa dam bani! Nu ca ca fi fost usor de adunat bani cash in ziua de azi. Cu toate ca am fi reusit, credeti-ne. Revenind, nu vrem sa dam bani. Nu de bani ai nevoie pentru a-ti incepe o afacere! Pentru a incepe ai nevoie de o idee buna, de expertiza in cel putin un domeniu, cat de cat de un plan si de ACTIUNE! Daca nu poti sa faci rost de putinii bani necesari set-up-ului, nu ai ce cauta oricum in afaceri!
Prin Start&Grow oferim ceva mult mai valoros decat banii. Sa fim realisti: cand esti la inceput, chiar si cu bani, specialstii de calibrul celor 14 din program, poate ca nu te-ar baga in seama. Si nu pentru ca sunt infatuati. Dimpotriva, toti sunt niste oameni minunati (de asta ne-am si gandit la ei cand am format echipa). Pentru ca asa functioneaza lucrurile. Pentru ca daca ar vrea sa ii ajute gratuit pe toti cei aflati la inceput, nu ar mai avea timp de propriul business.

Am vrut ca tot acest proiect sa fie util pentru toata lumea. Nu doar pentru cei implicati direct. Astfel ca vom urmari evolutia fiecarei afaceri prin articole pe startups.ro si in intalniri lunare.

Este un experiment.  Noi vrem sa il organizam in fiecare an. Este greu. Stim.
Stim si care este provocarea maxima: sa gasim acele 4 start-up-uri interesante care sa merite toata atentia de care se vor bucura.
Noi speram ca le vom gasi. Chiar daca unii au spus ca nu le vom gasi (sau isi doresc sa nu le gasim). Ca nu exista. Ca antreprenorii nu sunt seriosi cand sunt la inceput. Ca vor renunta dupa cateva luni. Ca este doar vorbarie in jurul antreprenoriatului si cand vine vorba de lucruri concrete nu prea ai “interlocutori”.
Stim. Avem si noi emotii. Avem si momente in care suntem coplesiti de atatea task-uri. Este un proiect complex. Evenimentele de o zi sau maxim o saptamana sunt demanding. But try something like a year long project 😉

Am inceput bine. Dar greul abia acum incepe. Suntem convinsi ca va fi o reusita. E prea mishto conceptul sa nu iasa cum trebuie!

Haideti sa vedem impreuna ce se intampla in primul an din viata unei afaceri!

Si ca tot vorbeam cu un bun prieten de Call To Action, va rugam ca in urmatoarele 2 saptamani sa ne ajutati si voi sa gasim acele 4 start-up-uri! Please spread the word about the project!

Let the business begin! 😉


Despre cum sa fii mai bun si sa schimbi lumea…

Martie 8, 2010

Be Better!

Intr’o societate in care domneste un pseudo-pragmatism de periferie, sloganul JCI – ” Be Better. ” se poate lovi de autosuficienta romanilor, mai ales cand vine vorba despre dezvoltare personala, implicare sociala si interactiune cu ceilalti.

Chiar si noi romanii dorim sa fie mai bine. Rectific – noi romanii dorim sa „ne fie mai bine”. Si nu la perceptia de grup ma refer. Ci individual. Ca explicatie, probabil ca in mentalul nostru colectiv „binele de grup” are conotatii negative si este asociat cu trista experienta perpetuata din anii de comunism.

Iar cand vine vorba de „a astepta” sa ne fie mai bine (cu accent subliminal pe cuvantul „astepta”), sperantele noastre se indreapta inevitabil spre mediul politic. Si nici aici macar intr-un mod activ. Se merge doar la vot si se comenteaza resemnat si pasiv dupa.

Intr’un mod absolut nerevelator si din categoria chestiilor de bun simt care nu sunt aplicate, va spun ca ne poate fi mai bine daca fiecare dintre noi devine mai bun. Mai bun in ce? Si cum? Si unde se poate obtine acest proces? Tot timpul, peste tot si in fiecare actiune intreprinsa. Unele dintre aceste locuri „magice” unde putem deveni mai buni sunt ONG-urile precum JCI. Din pacate insa, la noi ideea si conceptele de voluntariat si ONG sunt percepute ca activitati studentesti sau pierdere de timp.

Ce este JCI ?

JCI este cea mai mare organizatie de tineri lideri si antreprenori din lume. Spus doar asa poate sa nu insemne nimic. Iar daca as vrea sa explic pe larg,  s’ar putea ca un post pe blog sa nu imi fie de ajuns.

Am aflat de JCI in 2004. La prima intalnire nu am inteles mare lucru. Simteam doar ca sunt in locul potrivit si impreuna cu niste oameni vii, care vroiau sa faca chestii si cu ale caror valori ma indetificam.

Asa cum aveam sa descopar pe parcurs, JCI este o platforma care iti ofera posibilitatea sa te dezvolti pe 4 arii:

1. Dezvoltare personala

Nu, nu este NLP or any other kind of voodoo 😉 Este vorba de dorinta normala de a afla despre tine si de a constientiza cum si ce trebuie sa mai inveti. Local sau printr-o retea internationala, JCI iti ofera posibilitatea sa participi la traininguri pe diferite domenii, sa devii trainer, sa iti descoperi si sa iti dezvolti capabilitatile de debate si public speaking sa participi la workshop-uri si conferinte cu speakeri motivationali.

2.Afaceri

Nu stiu o alta posibilitate mai productiva de a face business decat facand networing si interactionand continuu cu oameni. Suna simplu, dar despre asta este vorba. Astazi, afacerile durabile, clientii si partenerii sunt despre incredere! In JCI, fix asta se intampla – apartenenta la acelasi grup elimina bariere si accelereaza procesul creditarii si castigarii increderii. Pe scurt, aici poti invata despre businessul tau si al altora, in cadrul diferitelor evenimente si proiecte de business networking, mentorat si business coaching. Pentru mine, primul lead de business din JCI s’a concretizat abia dupa un an. Insa a venit in mod natural si s’a dovedit o relatie pe termen lung.

3. Responsabilitate sociala

Companiile fac CSR. Oamenii ar trebuie sa faca PSR sau Personal Social Responsability…sau gasiti orice alt cuvant sau fraza fancy, numai nu fiti indiferenti la ceea ce se intampla in jurul nostru. Societatea nu e acolo, e aici..nu sunt ei, suntem noi. Exact cand crezi ca nu depinde de tine sau ca tu arunci la cos si nu esti cauza gunoiului din jur, poti sa lasi jos garda propriilor justificari de pasivitate si sa te implici. Nu tot timpul si nu in orice cauza sociala. Doar acolo unde simti ca poti face chiar si o mica diferenta.

Imi amintesc cu placere cand in 2005, impreuna cu Crucea Rosie, JCI Bucuresti a organizat un cort in Piata Romana si am strans ajutoare pentru sinistratii inundatiilor. Iar anul trecut am strans o suma considerabila pentru proiectul international anti-malarie NothingButNets.

4.Internationalism

Omenirea a fost „globala” tot timpul. Doar ca a durat ceva pana sa ne dezvoltam mijloacele tehnice prin care sa micsoram barierele geografice si de comunicare.  La fel cum va mai dura ceva pana sa realizam ca nu exita economie globala.. ci o economie a culturii si civilizatiei globale, pentru care inca nu am gasit managementul potrivit.

Prin dimensiunea internationala a JCI  (prezenta in peste 100 de tari) toate cele 3 arii mai sus mentionate se manifesta la nivel mondial. How cool is that?! Sa poti sa faci business, sa participi la traininguri si workshop-uri, sa „salvezi lumea” si sa te distrezi impreuna cu peste 1.000.000 oameni care sunt sau au trecut prin JCI! Conferintele si congresele internationale sunt expresia perfecta a ceea ce poate insemna o astfel de organizatie. Si ce energie pozitiva poate genera interactiunea cu oameni atat de diferiti…si totusi la fel!

Poate as fi invatat sa dansez vals vienez si altfel, insa am facut’o in Viena, la Palatul Hofburg. Poate as fi ajuns vreodata in Estonia. Insa nu stiu daca as fi fost primit cu covor rosu, pe malul marii, la 5 dimineata..cu capsuni si sampanie 😉

Leadership

Am lasat la final o componenta extraordinara a JCI. Leadesrshipul. Cine spune ca te nasti sau nu lider, greseste sau are o perceptie eronata fata de acest termen. Eu cred ca leadershipul se poate invata doar exersandu’l, doar exercitandu’l. Fie ca suntem antreprenori sau oameni de companie, nu toti vom dezvolta business-uri transnationale si nu toti vom trece de nivelul de middle management. O organizatie ca JCI iti ofera o alternativa – o platforma in care poti invata sa conduci: propunand proiecte, construind echipe, gestionand bugete, solutionand conflicte etc. Daca iti doresti cu adevarat, poti ajunge foarte realist din pozitia de simplu membru, pana la Presedinte JCI Romania sau, de ce nu, Presedinte JCI la nivel intenational.

Desi s’au format dupa aceleasi principii, organizatiile JCI nationale sunt diferite, luandu-si forma dupa nevoile societatii din fiecare tara. Daca in SUA si in unele tari nordice JCI intreprinde mai mult activitati ce tin de respundere sociala, in Germania si Austria componenta de business este cea mai puternica. Iar in Japonia si Corea de Sud, JCI este o adevarata forta – foarte multi oameni de afaceri, oficiali si ministri fiind mai intai membri JCI.

Rezultatele implicarii intr’un ONG cum este JCI tin numai de cat de mult te implici. JCI nu este un panaceu si nu este o reteta care garanteaza succesul. Poate fi doar o etapa importanta pentru cine pune pret pe propria dezvoltare.

Inchei prin a spune ca JCI a fost si este o parte importanta a vietii mele.

___________________________________________________________________________________________

Cateva info interesante despre JCI:

> O organizatie veche de aproape 100 de ani

> Cateva dintre personalitatile fosti membri JCI: Kofi Annan, Taro Aso (prim ministru al Japoniei), Prince Albert de Monaco, Jacques Chirac, Bill Clinton, Einar Agustsson (ministru de externe, Islanda), Jan Krzysztof Bielecki (prim ministru al Poloniei)

> JCI in Romania

> Proiectele JCI Bucuresti pentru 2010

Iar la final.. va las cu un preview despre Congresul Mondial JCI de anul acesta din Osaka 😉


Business Zen ;)

Mai 18, 2009

Your heart says „kill”, but you mind says „chill”!

Uneori, intreg universul nu conspira pentru indeplinirea visului tau ( cum ne invata initiatii ). De multe ori, e vorba despre frustrari, despre „legea junglei” ( ce urasc sintagma asta ! ), despre planurile tale marete care sunt antagonice realitatii, despre neintelegeri, despre situatii de criza si despre nervi!  Vei interactiona cu multi oameni prosti si rai, cu oameni slab pregatiti si frustrati, cu ipocriti si self-proclamed gurus.

Inevitabil, toti avem un moment cand ni se umple paharul. Fie ca e vorba de contracte mari sau de „nimicuri” de zi cu zi, te vei afla si in momente de maxima intensitate nervoasa…cand dintr’o data ai simti ca foarte utila o bata mare sau alte obiecte persuasive.

Ce faci cand nu mai poti si iti vine sa #!@$^%? :

1) Poti sa ignori – Acum un an am avut nevoie de serviciile unui expert. Ne este relevant domeniul. Nu stiam pe nimeni asa ca am cautat pe net. Am vorbit cu cineva care parea OK ( a se citi „a fost singurul care a raspuns la telefon” ). Toate instinctele imi spuneau sa nu merg la intalnire, dar din nevoie, totusi m’am dus. Vocea putin aroganta din telefon s’a dovedit a fi un domn pe la 50 si de ani cu care am incercat timp de 5 minute sa gasesc o cale de comunicare. Nu a fost chip! Abuzand de „autoritatea expertului”, a monopolizat toata discutia iar eu nu am vorbit aproape deloc.. apoi desi nu a inteles ce vreau de la el, a inceput sa imi spuna de ce servicii am nevoie. Asa ca am zis de cateva ori Goosfraba si l’am ignorat timp de 20 de minute cat a avut loc discutia, gandindu’ma ce cumparaturi aveam de facut dupa intalnire. 

 Comportamentul de genul asta -pasiv ignorant – te poate salva din multe situatii dar nu este in toate cazurile castigator – pe termen lung, daca esti mai coleric din fire, poti acumula multa tensiune si e posibil sa refulezi cand nici nu te astepti.

2) Poti sa reactionezi pasnic – activ – Saptamana trecuta am avut nevoie de 2 poze tip pasaport, pentru o viza. Le’am pus pe un stick si am mers la un „xerox” fost atelier de developat filme, pentru o photoshopuire si imprimare pe hartie fotografica. Tipul de acolo, sperand ca nu sunt atent, in timp ce pozele ieseau la imprimanta, sub ochii mei, a dat repede select all + copy/paste tuturor documentelor mele de pe stick! Probabil asta era una dintre placerile lui blonave – sa copieze fisierele clientilor. Mi’am zis un „Serenity now” si l’am rugat sa ma lase sa modific ceva in Photoshop..ca nu imi place cum iese poza. M’am asezat la calculator si am cautat linistit unde salvaze documentele si le’am sters. Tipul nu se astepta..a inghitit in sec si nu a mai zis nimic. 

 Asta ar fi varianta ideala de raspuns! Un fel de „reverse psychology” on the motherf@#$er. Nu este mereu posibila, dar poate da rezultate mari cu investitie nervoasa minima  😉

3) Poti ” sa te desfasori” Hehe..  wouldn’t you like to know the angry me! 😉 Sa zicem sa sunt un om extrem de calm..dar daca reusesti performanta sa ma scoti de tot din ale mele…  Izbucnirile nervoase nu sunt bune. Desi te descarci repede si te eliberezi nervos, poti face greseli iremediabile. O iesire mai aprinsa sau o replica spusa negandit cand se incing lucrurile, poate sfarsi parteneriate de afaceri si prietenii.  Totusi, uneori.. cand paharul se umple si sunt prea mlti elefanti roz in camera ..pe care nimeni nu vrea sa ii vada, e bine sa spui ce crezi, chiar daca vei deranja. Decat 100 de relatii false, mai bine 10 parteneri/prieteni adevarati… should we f#ck that „you have to keep your enemies close” kind of approach ? 😉

De fapt..  in jocul asta nu exista reguli…. Asculta’ti instinctele si tempereaza’ti pornirile 😉


Empatie de primavara

Aprilie 8, 2009

Why can’t we just get along?? Nehh..  where would be the fun then!

Cand eram mic imi placea la nebunie sa ma plimb cu mijloacele de transport in comun. Mergeam din statia de langa blocul meu – pana la capat si inapoi. Mi se parea ca am descoperit un mod super ieftin de a vizita orasul. Desi nu’i cunosteam, ceilalti pasageri pareau partenerii mei de calatorie si nu intelegeam de ce coboara pe parcurs si nu la capat de linie, cum ar fi fost normal.

Peste multi ani, exact calatorii in comun au fost cei care „m’au facut sa imi dau demisia” din scurta mea aventura corporatista : intr’o zi, seful meu de atunci m’a chemat intr’un colt, pentru o mustrare incognito. Avea o problema cu faptul ca veneam la servici cu taxiul .. mi’a zis ” Auzi, tu daca mergi mereu cu taxiul..nu vei sti cum gandesc clientii care merg cu tramvaiul!” . 

Ii sunt si acum recunoscator … m’a ajutat sa vad frustarea si limitarile dintr’o companie mare. Sunt convins ca el este si acum intr’un colt cu un internshiper, predicand despre comportamentele clientilor.

Ieri conduceam inapoi de la un eveniment de networking foarte reusit. Eram incarcat cu multa energie pozitiva, zambeam increzator si cantam la volan ( silly or not, I do that sometimes 😉 ) Am o masina mai inalta, care m’a pozitionat la acelasi nivel cu pasagerii dintr’un autobuz oprit la un stop foarte lung.   Instinctual, m’am uitat in dreapta, unde ma tinteau 3 priviri. Contactul vizual direct prelungit, cu o persoana straina, se spune ca este interpretat ca o amenintare si declanseaza mecanisme defensive.  Ni se trage de la strabunii nostrii din pesteri..mai nonverbali din fire.

In ochii persoanelor ce ma priveau am simtit ura, invidie si frustrare! M’am simtit cumva „vinovat” ca eram entuziasmat si cantam, ca aveam o masina mai inalta si ca eu poluam mai mult decat ei, care mergeau inghesuiti in autobuz. Desi ceva ma face sa cred ca ei nu erau deloc incercati de ganduri ecologice in acel moment.

Imi venea sa cobor din masina si sa intru in autobuz! Sa le spun ca si mie mi’a fost si imi este greu cu multe. Ca e groaznic sa pornesti in afaceri cu 5.000 $ lipsa. Ca ma culcasem la 5 dimineata in ultimele 3 zile.   Vroiam sa vorbesc si cu soferul. Sa mai ramanem vreo 2 stopuri acolo. Sa vorbesc mai mult cu cele 3 persoane. Sa descopar cine sunt .. si de ce probabil au incetat sa viseze

But I kept going.. I just changed the tune with this one  😉

 


Antreprenori VS Corporatisti !?!

Ianuarie 25, 2009

Even the lowest sailor dreams to captain his ship someday…

Dupa 1989, o serie de categorii sociale au inspirat si au iscat invidii. La inceput, era cool sa iti faci partid. Apoi a fost mishto sa fii hip-hopper. Mai recent, era bine sa fii fotbalist sau manelist. Acum trebuie sa fii musai om de afaceri sau sa lucrezi intr’o mare companie.

Antreprenorul si Corporatistul 2 „eroi” ai zilelor noastre, despre care voi vorbi putin.

 De cativa ani, practic si ma pasioneaza antreprenoriatul. Cum suna! Like some sort of kung-fu! 😉 Inevitabil, am prieteni antreprenori si merg la intalniri cu si despre antreprenori. La astfel de intalniri, lumea e buna si blanda si dispusa sa ajute. Yeah right! Desi, in ultimul timp, unii organizatori ii roaga pe participanti sa lase la intrare crengile taiate de sub picioarele altora iar ura si frustrarea parca incep sa scada. Oricum ar fi,  cand de abia intri intr’un astfel de grup, esti masurat si scanat de mai toata lumea, vizibil sau nu. Si tu faci asta, instinctual. Te uiti si iti zici:  ala e ” wanna be „, ala e ” will be „, ala e ” never be ” .. si cand este reperat un outsider, toti se intreaba ” who the heck is that one?? ” Acelasi proces se intampla si cand tu esti in postura de outsider. Ca de, e bine sa iesi din cutie.. si sa mergi si la conferinte si intalniri ce nu tin de antreprenoriat..

 Lumea gandeste in clisee si in sabloane. Ne plac retetele si stampilele.  E mai usor sa fii creativ distrugand concepte clare, acceptate de majoritate.

Dar ce este acel corporatist la care ma refer eu? Nu, nu e cineva care lucreaza intr’o multinationala. E unul care are o pozitie de middle management si care crede ca detine adevarul absolut in buzunar. Se mandreste cu masinile mishto ale firmei si cu concediul in insule si are abonamente la Wordclass. Merge in Bamboo si Fratelli. Poarta cu mandrie un badge cu care are acces intr’o cladire inalta. Dar, cel mai important, acestui corporatist ii displac antreprenorii! Nu intelege de ce s’ar chinui cineva cu bugete mici sa’si indeplineasca visele.  Nu intelege cum de nu ai dat inca faliment si iti vorbeste despre criza financiara , dintr’o bula protectoare ce il va apara de dezastre.

In realitate, el isi doreste enorm propria afacere! Vrea sa guste macar o data. Sa vada cum e sa fii propriul sef. E prea mandru sa recunoasca ..asa ca alege sa se ascunda si afiseaza superioritatea mai sus descrisa.

Dar ce naiba e un antreprenor?? Ca tot e la moda termenul.. Nu stiu sigur.. inca cercetez.. Dar probabil ca un antreprenor are o personalitate complexa. Un antreprenor se supune greu ierarhiilor si nu concepe ca se poate urca ierarhic pupand ass’uri. Un antreprenor nu urmeaza ci conduce. Planifica, face echipe. Concediaza. Face si reface bugete. . Ii place sa aiba controlul si pune mare pret pe timpul lui. Unui antreprenor nu ii este frica sa viseze cu ochii deschisi!

Neuitand de nuante, trebuie spus ca a fi antreprenor nu este un titlu de glorie! Daca esti antreprenor nu esti si un martir. Nu trebuie sa te astepti ca lumii sa ii pese de propriul tau razboi. La fel cum sunt si o gramada de impostori! De asa-zisi antreprenori, carora le este greu si lor sa’si defineasca domeniul de activitate si care nu au realizat sau nu au condus concret nicun business. Din pacate, pentru amuzamentul celorlalti, unii dintre acestia au un numitor comun – they like to preach! and they preach, and they preach..and some people listen 😉

Pe acelasi principiu, nu toti corporatistii sunt evil ( some of my best friends work in big companies ). O mare parte dintre antreprenori sunt fosti corporatisti. Pun pariu ca 5 dintre ei se gandesc chiar in acest moment sa isi dea demisia 😉

Concluzionand – a lucra intr’o corporatie poate fi super ok…iar a porni un business care nu va reusi poate fi la fel de natural.  A avea o afacere nu este bine sau rau. Realizarile unui mic om de afaceri nu sunt mai presus sau mai prejos decat ale unui manager dintr’o mare companie. Nu toti oamenii sunt facuti pentru afaceri la fel cum nu toti „afaceristii” sunt facuti pentru succes.

 Let’s make business, not war 😉


O criza financiara fara zahar, va rog!

Octombrie 12, 2008

After you hit the bottom, you can only go up…

Suntem in criza. Inevitabil, am observat si mi’am pus si eu zilele astea intrebari despre pietele financiare si situatia economiei globale.

A scrie despre criza…si a mai da si sfaturi, denota fie super cunostinte in domeniu, fie o mare inconstienta…fie nevoia de atentie. Mie mi’a dat girul florareasa din coltul strazii. Daca si ea se preocupa de fenomen…pot scrie si eu 2 vorbe.. macar sa vad peste ani cat de departe eram de adevar.

Informatia.   Am o teorie in sensul asta : daca afli de criza de la televizor sau din ziare, demersul de informare e aproape tardiv! O ” criza economica ” nu se intampla peste noapte. Este vorba despre un cumul de procese economice de lunga durata, de actiuni si reactiuni, de un domino previzibil cauza – efect. Cine a urmarit de’a lungul timpului stirile din diferite domenii si cine a inteles interdependenta dintre piete, a perceput semnele unei viitoare crize economice. Can’t say I am really one of those 🙂

Actiune.     Ce faci cand iti dai seama ca ai prins vremuri de criza? Stop, Drop and Roll? Not really! Habar nu am ce trebuie sa faci exact intr’o astfel de situatie! Insa, am observat in jurul meu cateva tipuri de comportament :

Realist : Cel care sta la curent cu toate stirile financiare. Actioneaza cumpatat si stie sa isi asume riscurile. E genul care, daca are toti banii intr-o banca, ii va scoate si ii va depune in cel putin 3 banci, in conturi de RON si EURO.

Optimist : Este si mai bine informat. Ba mai mult, e un promotor al actiunii si ii indeamna si pe cei din jurul  lui sa nu stea. Vede doar oportunitati in situatiile incerte. E genul care isi scoate banii din banca, asteapta sa scada preturile si cumpara actiuni ( cand bursa nu e inchisa ;), proprietati, aur etc.

Pesimist : Actioneaza tarziu si, in general, doar urmeaza ” turma „. E resemnat si crede ca oricum ar incerca sa se fereasca de efectele crizei, tot nu va reusi. Daca ar fi dupa el, si’ar scoate toti banii de la banca si i’ar tine acasa.

Miserupist : Il doare in portofel de criza. Oricum nu are prea multe proprietati sau depozite. Se amuza pe seama intregii situatii. Chair se bucura de criza. Spera ca toata lumea sa dea faliment ca ” oricum a furat toti „.

 Am avut o problema zilele astea cu ” specialistii in domeniu „. Cand te doare, te duci la doctor. Cand nu stii exact sau habar nu ai, intrebi specialistii. Dupa discutii cu analisti economici, oameni din banking si finante, am ajuns la concluzia ca sunt la fel de clueless ca si mine…  sau e o conspiratie si nu vor sa divulge secretele si retetele de supravietuire 😉

Informarea excesiva si pe ” o mie ” de canale, paveaza cu bune intentii drumul spre haos. Daca ne uitam mai atent, ne dam seama ca se actioneaza, uneori in mod hazardat, doar pe baza a ceea ce se crede ca urmeaza sa se intample, nu pe baza a ceea ce s’a intamplat deja.

Sper ca urmatoarea criza sa aiba alt gen de cauze. Sper ca sistemul bancar de la noi, odata ajuns la maturitate, sa nu se  ” subprime „. Sper sa nu se mai faca un scop in sine din cresterea economica!!

Se poate trai si cu incertitudini religioase..  dar pe termen lung, viitorul omenirii va fi verde si despre gestionarea eficienta a resurselor…sau nu va fi deloc.

Life will go on!