Despre idei de afaceri si… finantare

iulie 4, 2008

If I had a penny for all the good ideas I had…!

Toata lumea are idei de afaceri! Toata lumea vrea sa faca afaceri…  si nu in ultimul rand, toata lumea crede ca se pricepe la afaceri. Scenariul e simplu : ma gandesc la o idee, fac un super business, castig bani, imi iau jeep si ma retrag de tanar. It’s a beautiful world. :o)

Ideile de afaceri sunt minunate. Pe unele le ai dintotdeauna. Altele vin cand nici nu te astepti. O idee „buna” iti da energie. Te gandesti la ea si instantaneu ti’se instaleaza pe fata un zambet, in coltul gurii, numai de tine inteles. Daca esti pe strada in timp ce iti vine ideea, parca de abia astepti sa ajungi la birou sau acasa… sa vezi daca poate fi viabila. In majoritatea cazurilor, nu e! Si iti dai seama cam dupa 10 minute de gandit ‘profund’.

 Sincer, cred ca se pierde prea mult timp cu ganditul la idei. Daca ai peste 22 de ani si iti ia mai mult de 30 de minute sa pui pe hartie 3 posibile afaceri la care te’ai pricepe, e posibil sa ai probleme mai mari decat o proasta inspiratie – poate nu esti facut pentru afaceri. A nu se intelege gresit – e ok si recomandat sa fii tot timpul cu ochii in piata si sa simti tendintele. Totusi, unii se framanta prea mult in sensul asta. E greu sa reinventezi roata. Nu imposibil, dar e greu.

Toti cauta super nise, idei unice si nastrusnice la care „nu s’a mai gandit nimeni” cu care sa rupa gura targului. Nu e importanta ideea! E vital insa cum o transformi in realitate! Toti cauta noi produse nemaivazute. Si cand le gasesc, au toate sansele sa ramane ‘nevazute’. Nu e important produsul! E important sa il vrea cineva. E important sa acopere niste nevoi reale.

Ai voie sa te inspiri de la altii? ( stii cum e ..  ideile altora parca sunt mai dulci uneori ) Sau mai bine zis unde e granita intre inspiratie, libertatea pietei si nesimtirea celui care pur si simplu replica munca altora? Eee..  poveste lunga, poate povestim in viitor despre asta.

Idei + Finantare = LOVE :o) Finantarea, bat’o vina!

„Am idei bune, dar nu am bani sa incep! Asta e..  as fi antreprenorul perfect, dar nu imi pot finanta afacerea!” Sounds familiar, right? Parca imi vine si mie sa zic ca banii nu sunt importanti intr’o afacere. Dar parca nu suna bine. Desi unii spun ca „a face rost de bani” pentru a incepe o afacere, este taskul cel mai usor din tot demersul antreprenorial. Hai sa fim seriosi! Nu e chair asa. Suna poetic si, in general, este o expresie folosita de cei care deja au reusit big time.

Totusi, banii nu sunt atat de importanti! Ei vor veni. O afacere buna si corecta, isi va gasi intotdeauna si finantare. Cum?  Beg, Borrow or Steal, cum bine ziceau un porf. american de entrepreneurship!  Eu cred ca e imposibil sa nu gasesti banii cu care sa incepi! Ar fi aiurea sa incep sa insir cu liniutze, modalitati si potentiale surse de finantare ( not my kind of blogging.. maybe for future posts ). Nu exista o reteta. Cel care cauta, stie exact unde sa caute, cui sa ceara, cat de tare sa forteze si cand sa se retraga! E o chestiune de timp si necesita multa rabdare. Vanatorul din jungla poate sta nemiscat ore in sir ( in timpul asta devine una cu natura, flies are pooping on its head and stuff :), pana in momentul in care prada este exact in pozitia si la distanta la care nu mai poate scapa. If you know what I mean :o)

Cunosc persoane cu idei, dar doar cu idei, care probabil vor gasi foarte greu finante sa inceapa. Dar am prieteni care au idei, le’au pus deja in practica si au toate sansele sa gaseasca infuzia de capital mult asteptata. Good luck guys! ..  and don’t you ever give up!!

Life can be good!


Fake it, ‘till you make it?…

mai 16, 2008

Never underestimate your audience… they may really get your „jokes”!

Fake it ‘till you make it. Aud tot mai des expresia asta in ultimul timp. Si stiti parerea mea despre clisee..

Sincer, nu prea sunt de acord cu genul asta de „filozofie”… mai ales in business. E greu sa ‘pacalesti’. Si daca reusesti, e foarte stresant si e pe termen scurt. Nu o poti face la nesfarsit. Nu poti promite mai mult decat poti livra. Am cazut si eu in capcana asta acum 3 ani. Credeam ca mai multi clienti inseamna mai bine si mai profitabil. Am luat mai multi decat puteam duce ( 2 relocari de companie si 2 studii pentru proiecte rezidentiale, in acelasi timp ). Nu am facut decat sa muncesc foarte mult, cu rezultate mediocre ( fata de standartele pe care mi le setez ). O sa revin cu un post despre ‘marimea’ clientilor ;).

Nici cu imaginea ta nu te poti juca. Poate cel mult sa experimentezi. Totusi, nu esti masina pe care o conduci. Nu esti costumul pe care il porti. Nu esti restaurantele si cluburile pe unde mergi. Nu esti persoanele ‘influente’ si starurile din diferite industrii, cu care te afisezi. Nu te definesc prietenii tai cei mai buni. Esti toate acestea la un loc! Sau mai bine zis, esti exact starea de spirit pe care cele de mai sus, te fac sa o transmiti celorlalti.

Dar totusi ce faci cand esti la inceput si vrei mult enorm de mult? Cand nu ai cum sa nu te compari cu ceilalti, cu toti.. si te uiti in sus la ei, ca si cum le’ai fi dat voit un avans. Cand stii cat poti, iti vine sa sari cateva etape intermediare, care par asa de boring in comparatie cu dorinta ta de afirmare. Cate masti iti poti permite sa poti? Sigur, interbarile de genul asta au raspunsuri complicate…si mie imi plac nuantele. Unele reguli de ‘razboi’ spun sa te arati puternic cand esti slab si sa pari vulnerabil cand esti puternic. Nu si la inceput. Mai ales in business! Trebuie sa construiesti pe o fundatie solida si sa fii sincer si autentic.

Build it, and it will come! … then Make it, or brake it! Mi’a luat ceva timp sa ma prind de expresiile astea. Par simple si stupide. Dar, de fapt, sunt chiar pline de sensuri. In mintea mea, it goes something like this: lamentarile si zmiorcaielile de genul „as putea sa fac si eu, dar nu am bani si, oricum, eu sunt prea cinstit pentru hotia din jurul meu, blah..”, sunt inutile. Eu cred ca neabaterea de la propriile principii, e o strategie castigatoare pe termen lung ; o idee de afaceri buna, isi va gasi intotdeauna si finantare si concretizare. Banalul deja „Daca vrei, poti”, chiar functioneaza. Construieste ceva. Orice. Ceva in care crezi si la care simti ca te pricepi. Acel CEVA pe care il astepti ( bani, faima, recunostere sociala, chicks 🙂 ), va veni mai devreme sau mai tarziu. Si daca acel CEVA este falimentul, esecul? Ce daca! Tot a venit ceva.. nimic nu e mai ingrozitor decat sa astepti sa nu ti’se intample nimic. Macar vei stii cand sa te opresti.

Life can be good!


Alege’ti partenerii, pe campul de lupta!

aprilie 6, 2008

People are devious! It’s a fact.

Ma pasioneaza relatiile interumane, fie ele de business sau nu. Dar, pe cat de mult cred ca ma pricep, pe atat imi dau seama ca, de multe ori, sunt departe de adevar!

In afaceri, dupa ce ai trecut de perioada ‘one-man-show’ , trebuie sa stii sa iti alegi echipa, clientii, furnizorii…si chiar partenerii ( desi, toti pot fi numiti generic, parteneri ). Cand iti place ce faci si faci exact ceea ce iti place, te auto-incarci cu o doza entuziasm si pozitivism. Si crezi ca toti cei cu care vei interactiona, sunt la fel. Wake-up call : they are not! Oamenii din echipa te pot lasa balta exact cand ai mai mare nevoie, clientii pot sa iti plateasca tarziu sau deloc iar ‘furnizorii’ pot sa nu livreze cum v’ati inteles si sa schimbe regulile in timpul ‘jocului’. Cum poti sa iti dai seama inainte sa se intample? Nu poti!

Increderea si creditarea totala nu sunt decat semne de slabiciune. Sigur, nu poti trai la limita paranoei, banuind tot si pe toti din jurul tau ( desi conducatorii cu accente paranoice, nu au fost niciodata tradati.. they killed everyone in time 😉 )

Experientele personale, anterioare, sunt singurele care dau masura increderii pe care o poti acorda cuiva! Suna pragmatic, dar e adevarat. Remeber, we’re talking about business, not love here 😉 Toate parteneriatele / proiectele care pornesc dupa o discutie avuta ‘la o bere’ cu un amic, despre care crezi numai de bine si pe care crezi ca il stii..  ca e baiat bun, impartasiti aceleasi valori si radeti la aceleasi glume, au toate sansele sa esueze! Prietenul  / cunostina cu care pornesti la drum si cu care credeai ca esti atat de compatibil, te poate dezamagi profund, intr’un mod mod foarte costisitor.

Ideal ar fi ca, ianinte de ‘marele proiect’ comun, sa poti avea o experienta concreta, cat de mica, cu viitorul angajat, client, partener. Acolo iti poti da seama de seriozitatea si de eficienta lui .. si tot acolo, ‘in mijlocul luptei’ iti vei da seama ce stii sau ce credeai ca stii despre el. Nu spun ca este intotdeauna posibil sa ai aceasta experienta concreta, inainte…  spun doar ca ar fi foarte „cost effective” 😉

 


Win-Win situation?

martie 29, 2008

Choose your disciples! They may spred your word.

Inainte, era cool sa iti pui pe usa : ” Fam. ing. Popescu „. Acum se poarta Masterele, MBA’urile, EMBA’urile si doctoratele. Am ajuns sa cred ca, daca nu imi dau un doctorat in ceva, curand nu o sa imi mai raspunda lumea la telefon. La fel de ‘la moda’ sunt si trainingurile, workshop’urile si conferintele. Nu cred ca exista domeniu in care sa nu existe un ‘guru’ dispus sa invete si sa explice. Si lumea se duce. Salile sunt pline. Se asculta, se intreaba si se aproba.

E bine. E un sentiment placut. Mai afli ca cei n P din marketing sunt n+1. Mai afli cat de web 2.0 esti … sau cum sa te pazesti de crash’ul sau bubble’ul care tocmai pandeste’n industrie. Si eu mai merg cand am timp. Uneori e funny, alteori se spun lucruri interesante. Iar alteori imi vine sa ma urc pe scena sa ii tai microfonul.

Insa, eu am invatat sa fiu precaut cu cei care isi etaleaza prea des vastul vocabular de business. Acum ceva vreme, am semnat un contract cu un furnizor de consultanta juridica. Dupa 2 saptamani, m’a chemat sa renegociem contractul. Nu isi calculase bine ‘timpii’. Mi’a zis zambind ca o sa ma coste un pic mai scump, dar ca trebuie sa accept, pentru ca astfel el o sa lucreze intr’adevar eficient iar eu o sa beneficiez de o consultanta de calitate… „E o situatie de tip Win-Win”, mi’a zis senin.

De fapt era o situatie de tip ” I screwed you and you have to accept it, if you don’t want to be screwd again „!

Win-Win asta nu se poate adapta la orice situatie, cum cred unii! De multe ori e vorba doar de bun simt si nu e nevoie de o titularizare pompoasa. De cele mai multe ori e vorba de o situatie de tipul – ” tu trebuie sa iti faci treaba, iar eu trebuie sa primesc ce ne’am inteles contractual „. The way I see it, nu exista „Win-Win” situations! Daca e vorba de Win sau Lose, e vorba si de un conflict. Deci de invingatori si invinsi. Faza cu, ‘ne batem, dar castigam amandoi’, e bullshit!

Eu as merge la un curs sa ma perfectionez in „Cum sa depistezi un bullshit’er, cand incearca sa iti ‘vanda’ ceva”. I want to be in a ” Be careful, I can tell if you want to @#$% me, situation” 😉


” Nu ma intreba cum am facut primul milion … „

martie 21, 2008

Nu imi plac cliseele si locurile comune.

Din dorinta de apartenenta sociala si din frica de a gandi sau de a fi perceputi gresit, multi folosesc si aproba expresii uzate si de cele mai multe ori, foarte stupide.

Aud tot mai des in ultimul timp, despre cum nu trebuie intrebat despre primul milion. Ce e asa de tabu in legatura cu acest prim milion? Cand voi face primul milion, va fi o placere sa explic cui ma va intreba 😉 Si nici macar nu imi va fi frica sa nu divulg vre’o reteta originala a succesului.

Ce alt motiv in a evita sa vorbesti, decat mijloacele „legally challanged” folosite pentru acest milion? Ok. Nu o sa te intreb nimic. Dar daca vei avea tupeul sa ne dai lectii de morala si etica,  sa apari la TV, tinand discursuri despre corectitudine sau daca vei avea nesimtirea sa vrei in parlament, asteapta’te sa fii intrebat.

Genul asta de atitudine, certifica intr’un fel caile oculte de a face afaceri. Ok! Stiu. Nu am inventat noi roata, asa e peste tot, mai ales la noi… in jungla corupta unde trebuie sa iti pui cizmele de cauciuc ( for all the shit ) daca vrei sa ‘dansezi’ blah, blah. Totusi, indicat e sa te poti privi in oglinda si sa poti dormi linistit noaptea ( if you know what I mean ).

 Off topic, dar tot un cliseu care ma enerveaza, are legatura cu „cea mai veche meserie din lume”. Eu totusi cred ca nu e aia. Sper ca neanderthalii au fost mai intai de toate vanatori..  si apoi isi cautau neanderthalitze pentru placere 😉

In rest, „noi sa fim sanatosi”, ca sa inchei pe aceeasi limba.


De la Combinator la Networker

martie 19, 2008

Combinari de 4, luate cate 3 😉

Sunt o serie de cuvinte si expresii pe care le urasc. Intre primele locuri sunt ” Combinatie ” si ” Combinator „.

Combinatorii sunt peste tot. Ei combina absolut orice. Nu are importanta daca se pricep sau daca ii vor incurca pe altii. Ei tot combina. Si vor veni la tine si iti vor spune : ” Frate, stai sa iti zic de o combinatie tare! „.      Cel mai adesea sunt persoane dubioase ( desi pot fi si trendy sau cool ), despre care nu iti dai seama cu ce se ocupa exact, nici dupa 30 de minute de conversatie.         Cel mai bine este sa ii ocolesti. Iti vor irosi timpul…si crede’ma, in 99% din cazuri, nu au facut nimic concret in viata lor si nici macar nu se vor ocupa ei de combinatia propusa 🙂

Varianta slefuita, upgradata a Combinatorului, este Networkerul. Networkerul arata mult mai bine. Iti inspira incredere. Cand il vezi, vorbeste la mobil si explica. Stie engleza si este mult mai coerent. Pare ca stie ce zice… si ‘le zice’ foare bine! El nu iti va propune direct, o Combinatie. El e mult mai subtil. Te lasa pe tine sa vorbesti, apoi, fara sa iti dai seama, se ofera sa iti promoveze businessul sau sa te puna in legatura cu o cunostinta de’a lui ( pe care de multe ori o stii mult mai bine ). Spre deosebire de Combinator, Networkerul stie intr’adevar foarte multa lume. Insa, jumate din aceasta lume nu il stie pe el. In cazul networkerului, parca stii cu ce se ocupa, dar iti e greu sa explici ( sau sa iti explici ).

Don’t get me wrong! E ok sa faci networking. e chiar indicat, util si eficient.

Networkingul de calitate, vine de la sine…in timp..  si e cladit pe fapte concrete si pe experienta. Am o problema cu networkerii de profesie! Nu imi plac cei pentru care networkingul este un scop in sine. Si nu voi face niciodata networking cu cineva caruia ii ia mai mult de 2 minute sa imi spuna cu ce se ocupa.  The „work” from „Network” should let you thinking..

So, stop thinking and let’s network! :p


Living your dream…

martie 11, 2008

Fie ca recunoastem sau negam, fie ca suntem costienti sau nu, toti visam, avem scopuri teluri si obiective. Unele sunt marete, altele meschine…  iar altele, pur si simplu, irealizabile!

Ce se intampla cand te opresti? Cand, pur si simplu, iti este frica sa continui.  Cand ai indoieli. Cand gresesti si te intrebi daca merita sa o iei de la capat. Cand iti dai seama ca esti mai bun decat te cred altii, dar mult mai slab decat credeai tu ca poti fi. Ce te face sa mergi mai departe? Ce te face sa deschizi ochii si sa visezi in continuare?

Nu stiu! Poate e o lista intreaga de motive. Sau poate te va surprinde si pe tine cand vei afla de ce.

Sambata asta am avut o intalnire cu niste investitori spanioli. Au stat la unul dintre cele mai mari hoteluri din Bucuresti. In hol, asteptandu’i, m’am intalnit cu proprietarul hotelului. Ne’am salutat si am schimbat cateva cuvinte. Apoi a facut ceva ce m’a impresionat! Nu ma asteptam. Si cu atat mai mult de la cineva ca el. S’a dus catre pianul din lobby, s’a asezat si a inceput sa cante partituri clasice. Canta bine, asa cum eu nu o sa cant niciodata. I mean how cool is it?..  to play the piano in your own hotel… leaving the guest wondering why the confident look in the piano boy’s eyes 😉

Life can be good!


Bizglish

februarie 12, 2008

Do you speak bizglish? I do. I speak it too often really…

What is bizglish, you may ask?..

Ai avut o intalnire de afaceri cu un strain, care vorbea atat de stricat engleza, incat iti era aproape imposibil sa intelegi anumite cuvinte..si faceai eforturi sa nu pierzi firul conversatiei? Cam asta e bizglish ( business English ).

Nu pot spune ca engleza mea e perfecta…dar totusi parca suna bine. Adica suna bine. Am invatat sa vorbesc si eu pocit. Altfel nu te faci inteles…si mai rau, nu intelegi. Acum vorbesc aproape perfect : engleza araba, engleza frantuzeasca sau engleza germana.

Acum 2 saptamani, la o cina cu o delegatie a unei Camere de Comert din Austria… in primele 10 minute de conversatie… I was just „smiling and waving” like the Madagascar penguins 😉 Dupa aia mi’am dat eu seama cam cum ‘se zice’.

Iata un top5 al celor mai ‘dificili’ vorbitori de engleza :

 1. Asiaticii ( aici e o minune daca stiu 2-3 cuvinte …)

2. Francezii ( da, surprinzator, nu? partea rea e ca.. majoritatea pot vorbi corect, dar nu vor )

3. Irlandezii si Scotienii ( cu ei e frustrant uneori – ai impresia ca intelegi tot, dar nu poti sa traduci 🙂 )

4. Germanii ( one of my favourites. Zei sound so funny zometimes ).

5. Indienii, Arabii, Israelienii ( pe cat pare de surpinzator, e destul de usor de conversat cu ei.. e mult pana te prinzi de cateva chestii … )

You have to talk the talk and walk the walk 😉


Business Culture … si un pic mai mult.

ianuarie 30, 2008

Vorbeam mai devreme de interactiuni in afaceri.

Dupa o cina indelungata (wine included) cu doi parteneri de afaceri – unul din Israel si celalalt din China – iata ce a iesit :

myname.jpg

Believe it or not, ce e scris mai sus, inseamna numele meu, „Daniel„, scris in ebraica si in chineza. In chineza cica inseamna ” Red Bless ” iar in ebraica inseamna ” God is my judge! ” 😉 E clar ca in ebraica suna mult mai bine…  so don’t judge me!

Cu timpul, constat ca o parte din partenerii de afaceri imi devin treptat prieteni. Sincer, nu stiu daca e bine pentru business. Bine a zis cine a zis ” Sa nu faci afaceri cu prietenii sau rudele! „. De fiecare data incerc sa contrazic zicala asta. Nu prea mi’a iesit. Se pare ca noi romanii nu putem vedea limita unde se termina prietenia si incepe relatia de afaceri. Vrem mereu favoruri, discounturi si amanari..  si daca ‘prestatia’ e proasta, e OK, ca ‘doar suntem prieteni!’. Cred ca tine totusi si de momentul cand se leaga prietenia: inainte sau dupa relatia de business.

In relatia cu strainii parca e altfel. Bariera de limbaj isi spune totusi cuvantul….”prietenia” ascunde multa diplomatie.


(in)diferente culturale in afaceri…

ianuarie 22, 2008

O parte din frumusetea job’ului meu este ca interactionez foarte des cu oameni din diferite tari (culturi). Fara sa pretind ca sunt un expert in protocolul si reteta perfecta a intalnirilor interculturale, am ajuns totusi sa invat si sa simt anumite ‘fenomene’ si perceptii.

Spre exemplu, e util de stiut ca oamenilor de afaceri asiatici nu le place sa intre direct in subiectul discutiei… daca reusesti sa incropesti inainte un chit-chat simpatic, intalnirea va decurge mai usor. De asemenea, nu trebuie sa te miri daca cei mai traditionalisti  iti vor da cartea de vizita tinandu’o cu doua maini.

Daca te vezi cu germani sau englezi, e bine sa nu intarzii ( stiti, traficul.. ) si sa nu bullshit around prea mult.

Francezilor, daca le vorbesti in franceza si bei cu ei un pahar de vin, deja ai inchis un sfert din deal.

Si tot asa..

Sigur, sunt si multe clisee, mituri si exagerari… dar chiar daca o intalnire de afaceri ar trebui sa se rezume la… afaceri, totusi diferentele culturale si rapoartele ce se creaza pornind de la ele, isi spun uneori cuvantul.

Si totusi ceva nu e in regula. Bun, e ok sa stii despre partener – despre tara lui, cultura, civilizatie blah blah.. Dar daca EL e aici, de ce nu ar stii el despre Romania si romani? De ce sa ma raportez eu la el si nu el la mine? Cu siguranta, daca as face afaceri in Italia,  m’as comporta ca atare. De ce sa nu astept acelasi lucru? Dar oops..  imi dau seama ca nu stiu la ce fel de comportament sa ma astept! Cum suntem noi, romanii, in afaceri?  Sau poate stiu … dar imi e rusine sa recunosc (constientizez).

to be continued…