China, to be continued…

Septembrie 21, 2010

Third time is a charm!

Iunie este cea mai frumoasa luna din an! Este pentru planuri imediate. E un fel de vineri a lunilor, cand te poti pacali ca ai controlul total al propriei vieti si iti apare un zambet ciudat si hedonist in coltul gurii.

Simbolul pentru Intelepciune

A fost pentru prima data cand m-am gandit din timp la vacanta. Fiind un an greu, simteam nevoie de liniste si de odihna, deci aveam 2 optiuni: la munte (desi nu ma catar, imi place foarte mult) sau undeva pe o insula fara wireless.
Si pentru ca uneori cauti explicatii si ceri sfaturi doar ca sa iti confirmi deciziile deja luate..sau pentru ca uneori e mai mai util sa bei un ceai fierbinte pentru a te racori in canicula verii, am ales sa plec iar in China.
Am ales iar adrenalina, departare si mister si nu m-am odihnit deloc in sensul clasic.

Am plecat in august si am stat 14 zile. A fost a treia calatorie in China in ultimele 14 luni.
De data asta am plecat pe cont propriu (fara sa fiu invitat). In primele vizite nu stiam ce o sa se intample, cu cine aveam sa ma intalnesc sau ce urma sa vizitez, insa data asta am planuit totul de acasa si stiam exact ce vreau: sa vad Expozitia Mondiala si sa explorez in sfarsit in voie Shanghai-ul. In plus, am onorat si o invitatie in insula Putuo.

Expozitia Mondiala (Shanghai Expo 2010)

Daca Mecca este sfarsitul si inceputul drumului pentru islamici si un crestin adevarat isi doreste sa parcurga El Camino de Santiago, Expozitia Mondiala ar trebui sa fie destinatia suprema pentru oricine vrea sa inteleaga complexitatea omenirii si se percepe ca fiind un cetatean al lumii.
Trebuie sa ne uitam putin in urma pentru a intelege magnitudinea si importanta acestui eveniment:
Prima Expozitie Mondiala a avut loc in 1851 in Londra, de atunci si pana in prezent trecand prin trei etape:

 1851-1938Etapa „Industrializarii”, cand evenimentul era folosit pentru prezentarea ultimelor inventii si descoperiri ale stiintei si tehnicii (Telefonul a fost pentru prima data prezentat in cadrul Expozitiei Mondiale).

1939-1987Etapa „Schimbului Cultural”, cand inventiile si tehnologia nu au mai fost pincipalele subiecte ale Expozitiei. In aceasta perioada a inceput sa se puna accentul pe implicatiile culturale ale interactiunii umane si impactul acestora asupra dezvoltarii si viitorului omenirii.

1988-prezentEtapa „Brandingului de tara”. Ca si cum natiunile au fost in cautarea propriei identitati iar acum e momentul pentru a arata si impartasi cu restul lumii maretia si realitatile specifice.

Cand vorbesti despre China, incepi sa te obisnuiesti cu „cea/cel mai mare”, insa Shanghai Expo da noi valente acestei expresii! Am ramas surprins, desi imi setasem asteptari inalte. Pe o suprafata de 5 kilometri patrati puteai sa pornesti intr-o calatorie surprinzatoare..si daca aveai la dispozitie cel putin o saptamana si jumate, puteai sa vizitezi TOATA lumea, la propriu!

 Aproape fiecare tara avea un pavilion construit dupa buget si imaginatie: unele pavilioane aveau o arhitectura absolut incredibila, altele aratau banal insa iti era foarte greu sa le parasesti odata intrat inauntru. Unele m’au impresionat prin mancarea traditionala, altele prin frumusetea suvenirurilor (tarile africane, arabe), iar altele prin autenticitatea oamenilor (la Pavilionul Yemenului aproape ca au „rapit’o” pe Cristina incercand sa o convinga cat de bine ii sta cu bratari de aur pe maini 🙂 )

Totusi, nu cele de mai sus m-au impresionat cel mai mult, ci felul cum a descurs toata experienta! Eu sunt un om al detaliilor, cu un recunoscut simt al criticii. Chinezii s-au gandit la toate si au functionat perfect. De la tot ce a insemnat reabilitarea orasului si a infrastucturii, la linia de taxiuri noi, special introdusa pentu Expo, la statia de metrou special construita pentru Expo, la cozile relativ mari, dar „fluide” de la intrare, la curatenie, la „stropitoarele” cu vapori de apa contra caldurii (foarte utile in cele 2 zile cand au fost 50 de grade), pana la hartile si chioscurile cu informatii puse exact unde trebuie. Pare simplu de facut. Nu si cand vorbim de aproximativ 400.000 de vizitatori pe zi! Ca sa ne amuzam, am facut un exercitiu mental, imaginandu-ne cum s-ar fi desfasurat lucrurile intr-un Bucharest World Expo 😦

La fel de admirativ am privit si felul in care au tratat chinezii securitatea acestui eveniment. Desi anumiti occidentali au comentat cum ca prezenta politiei era „apasatoare”..eu nu sunt deloc de acord! Sa nu uitam unde ne aflam: in tara cu cea mai mare populatie din lume..la evenimentul cu una dintre cele mai numeroase pariticipari din toate timpurile. Mi s-ar fi parut ciudat sa nu te controleze ca la aeroport la intrare. In rest, cu noi politia a fost foarte amabila de fiecare data. Eu in China m-am simtit ca fiind in cel mai sigur loc de pe planeta.

Apropo de Romania… (sau despre un pavilion in forma de mar stricat)

Da, am avut si noi pavilion la Shanghai si ma bucur ca vizita mea nu s-a sincronizat cu lansarea mult discutatului brand de tara! (care s-a intamplat chiar aici in Shanghai)

Una din partile mai putin bune ale Expozitiei este ca la anumite tari se sta foarte mult la coada. Spre exemplu, la pavilioanele (considerate super hot) Chinei, Japoniei, Germaniei, Coreei de Sud, Indiei etc. se putea sta chiar si cate 7 ore la coada! De asta e nevoie de cel putin 11 zile pentru a vizita intreaga expozitie. Am calculat fiecare minut al calatoriei in China si 7 ore pierdute la o coada ar fi fost ineficient…asa ca, cu parere de rau, nu am vizitat pavilioanele tarilor mai sus mentionate. In schimb am vizitat alte 20 si ceva de tari la fel de minuntate.
Am trecut inevitabil si pe langa pavilionul Romaniei. Ne-am asezat la coada si am stat. Dupa 1 ora am plecat (s-a intamplat la fel in 2 zile diferite). La noi la coada era altfel decat la celelalte tari: nu se misca deloc. Aparent, nici la cozi nu ne pricepem. Stiu, o ora nu era asa de mult comparativ cu alte pavilioane…insa dorinta de a explora alte tari a fost mai mare decat curiozitatea de vedea  cu ce „minunatii” s-au prezentat romanii. Standul nostru era printre putinele unde se tineau concerte in fiecare zi. Probabil de aici explicatiea pentru perioada mare de asteptat.

Recunosc, mi-as fi dorit totusi sa vad ce si cum era inauntru! Pana in momentul respectiv, Pavilionul Romaniei avusese  aprox. 3 milioane de vizitatori si se estimeaza ca numarul acestora va ajunge la 7 milioane pana la sfarsitul manifestarii. Apropos de spirit antreprenorial – mi’as fi dorit sa am o taraba si sa vand mici (sau orice) la etajul cu mancare specific romanesca 😉

Despre Shanghai Expo e mult de scris, probabil ar fi fost interesant un intreg post doar despre acest subiect.
Vazuta prin ochii mei, aceasta Expozitie Mondiala este ca o scena interactiva imensa, formata din pavilioanele tarilor participante..iar vizitatorii sunt spectatori care vin sa se uite cum natiunile isi descopera sau isi joaca propriul rol in lume.  Daca puteti, merita sa faceti efortul unei vizite – mai sunt 40 de zile pana la inchiderea expozitiei.

O evadare de 3 zile…

Desi nu a fost planificat din tara, am avut surpriza si onoarea sa fim invitati pe o insula, la Muntele Putuo.
Am preferat sa „sacrificam” din zilele planuite pentru Expo pentru aceasta mini calatorie. Si nu am regretat deloc!

Ca sa ajungem in Putuo a trebuit sa plecam spre Ningbo (un oras important aflat langa Shanghai) mergand pe cel mai lung pod trans-oceanic din lume. 40 de km prin mijlocul marii, ce iti ofera o exeprienta unica. Sentimentul este incredibil si nu ai cum sa nu te intrebi cum l-au construit. Din pacate nu prea te poti opri (decat putin pe banda de urgenta)..asta pana va fi gata o platforma imensa care va gazdui un hotel, galerii comerciale si restaurante.

Ningbo este unul dintre cele mai vechi orase din China, cu o istorie politico-economica foarte interesanta. Una dintre legendele localnicilor spune ca stramosii japonezilor au plecat de fapt din acest oras, cu mii de ani in urma. Este unul din porturile mari ale Chinei si un important oras turistic (aici se gasesc 4 temple importante).

Fiind doar oras de tranzit catre Putuo, in Ningbo am stat doar o noapte si nu am vizitat prea multe – am avut timp doar pentru centrul vechi si Turnul Tianfeng. Am fos cazati la un Howard Johnson de 5* unde am trait cea mai placuta experienta ca turist (primul hotel in care am avut valet, meniu de perne si de saltele, un pahar cu lapte cald la miezul noptii..si cele mai bune fructe de mare)

Insula si Muntele Putuo

Dupa o calatorie cu masina si vaporashul (cam 2 ore in total) am ajuns in Putuo.
Am stat la un boutique hotel pe malul marii, tot aici fiind cazati si un grup mare de calugari budisti. Este foarte linistitor sa te intalnesti cu ei la lift, pe holuri si la restaurant.. mai ales dupa „nebunia” de la World Expo.

Putuo este un munte important in China. Nu prin inaltimea lui, ci prin cele 2 temple si statuia Zeitei Guan Yin. Este unul din cei 4 munti sacri ai Budismului chinez.

Nu am avut timp de plaja.. am preferat sa vizitam Templul Puji si statuia GuanYin si sa ne plimbam prin padure.

La Puji am ajuns in plina sarbatoare: unul dintre sefii calugarilor de la templu fusese avansat. Poate de asta totul imi parea mult mai viu decat la templele confucianiste si taoiste vizitate in primele mele calatorii. Desi poate doar la Templul Orasului Interzis am mai vazut atat de multa lume, sentimentul de liniste si atemporatiltate era totusi prezent.
Statuia Zeitei Guan Yin este la cateva sute de metri de templu si se ajunge la ea printr-un drum chiar pe marginea muntelui, avand marea intr’o parte si padurea in cealalta. Se merge incet. Nu are sens sa te grabesti. Din cand in cand treci pe langa un calugar care urca muntele mergand in genunchi, facand matanii. In Zeita Guan Yin isi pun speranta foarte multi chinezi credinciosi. Se spune ca face minuni si indeplineste dorinte, fiind protectoarea familiei.

Pana sa ajung aici am crezut ca odihna perfecta se poate intampla pe o insula tropicala. Aici e diferit. E o liniste aparte si e locul perfect cand simti nevoia sa fugi de tot..de tine, de lume, de probleme, de griji. Pe plaja am ajuns doar la miezul noptii doar pentru o scurta plimbare si o discutie interesanta cu prietenii nostri chinezi. Plaja nu este luminata decat de lumina lunii si aerul este proaspat (pe insula nu au voie alte masini decat cateva microbuze pentru turisti). Pacat ca am stat doar o zi si o noapte.

Back to Shanghai …

„Ce poti sa faci in Shanghai?”, ma intreaba multi prieteni. Foarte multe! Insa nu poti sa spui ca ai vizitat cu adevarat Shanghai-ul fara sa vezi macar The Bund, Pudong (cu Shanghai Financial Center si Jin Mao Building), Nanjing Street, Old Shanghai, Gradinile Yuyuan, Jade Budha Temple, Xintiandi, Muzeul de Istoire sau Acvariul Oceanic.

Mai aveam 3 zile, asa ca alegerea a fost grea.
Am inceput cu Shanghai Financial Center. Pentru ca, in mod oficial, China a devenit a doua putere economica a lumii, cel putin din punct de vedere al PIB-ului. Si pentru ca este cea de a doua cladire din lume ca inaltime (492 m). Pretul biletului este de 15 Euro pana la etajul 100. Se sta la 2 cozi la intrarea in cladire si la una pentru lift (in total cam 1 ora si ceva). Cand esti la etajul 100 te incearca multe ganduri marete si de abia astepti sa te intorci acasa..totusi, un gand amar a zburat spre Bucuresti si mi-am amintit cat am tras cu o anumita Primarie de Sector pentru un amarat de Certificat de Urbanism pentru parter + 12 etaje! De aici de sus, privelistea este greu de explicat sau povestit..mai ales cand stai pe portiunea de podea din sticla transparenta. Recomand oricarui antreprenor aflat la inceput de drum sa urce pana in varful acestei cladiri…mai ales ca de la etajul 94 urci pe jos si iti auzi pasii in ecou, pe niste trepte inalte de otel.   

Pudong-ul nu are multe de oferit in afara zgarie-norilor impresionanti. Asa ca am pornit spre partea veche a orasului – Puxi. Cea mai „turistica” varianta este prin tunelul ce trece pe sub raul Huangpu. Trenuletul te lasa pe malul celalalt, la cativa pasi de The Bund – mandria shanghaiezilor occidentalofili. Nu pentru asta vii neaparat pana in China, insa este intr-adevar impresionant – un mix de cladiri datand din perioada coloniala de la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, construite in cele mai elegante stiluri arhitectonice: de la stilul Gotic, Renascentist, Baroc, Neo-clasic, pana la Art-deco. Dupa o perioada mai „rosie” intre 1945 si 1970, cladirile au revenit astazi la destinatiile de odinioara: sedii de banci, ambasade, consultate sau institutii financiare si hoteluri. Sunt in perfecta stare si, repet, chiar daca nu pentru asta vii in China, se impune o plimbare noaptea, pe The Bund. Si daca te uiti atent, poti observa mandria din ochii chinezilor. Inca nu am inteles de unii chinezi (si asiatici in general) simt nevoie „confirmarii” din partea Occidentului..cand de cele mai multe ori nu fac decat sa isi vicieze cultura si societatea cu superficialitati si banalitati din Vest.

Nanjing Street
Este un must, daca iti place sa faci cumparaturi. Este o strada foarte lunga in mijlocul orasului, plina cu magazine, hoteluri si restaurante. Pastrand proportiile este un fel de Mariahilfer Strasse a Shanghai-ului. Nu voi uita niciodata aglomeratia de sambata seara – cat vezi cu ochii oameni mergand pe strada..ca la iesirea de la un concert. Preturile nu sunt neaparat mici, insa exista si magazine unde poti obtine „un deal” extrem de bun. E nevoie doar de exercitiu.

 

 

Old Shanghai si Gradinile Yuyuan!
Numai cand rostesc cuvintele astea imi vine sa plec iar in Shanghai. Pentru genul asta de „destinatii” merg eu in China. Daca esti ca mine si iti plac cladirile vechi chinezesti, daca iti place mancarea chinezeasca, daca iti plac magazinele de antichitati si localnicii care inca mai pastreaza savoarea vremurilor de demult.. este locul unde trebuie sa ramai cel putin 2-3 zile.
Vechi de aproape 500 de ani, Gradinile Yuyuan sunt o adevarata perla a Shanghai-ului! Se intind pe o suprafata de 2 hectare de vegetatie, foisoare, coridoare, stanci, grote, poduri si lacuri cu pesti, toate construite intr-un stil aparte. Din anumite puncte de vedere, se aseamana foarte mult cu gradinile din curtile templelor.

Shanghai este unul dintre cele mai vii orase din lume. Este intr-o continua dezvoltare si metamorfoza. A avut o istorie grea, dar s-a adaptat la vremuri iar acum vremurile incearca sa tina pasul cu el. Totusi..tot aici in Old Shanghai au ramas si cladiri rezidentiale vechi, unele parca cu tot cu oamenii de atunci. Am mers mult pe jos, pe stradute inguste, cu biciclete ruginite parcate sub geam, cu mancare facuta pe plita chiar pe strada, cu mesteri pantofari si multe rufe scoase la uscat. Pe una din aceste strazi exista un hotel mic fara nicio inscriptie in engleza – este locul unde vreau sa stau data viitoare cand vin in Shanghai.

In ultima zi in China am simtit nevoie de ceva mai „light”, asa ca am vizitat Acvariul Oceanic si Xintiandi.

Drumul inapoi in Pudong (partea noua a Shanghai-ului) pentru vizita la Acvariu a meritat din plin. Ca si cum ar mai fi reprezentat o surpriza – este acvariul cu cel mai lung tunel subacvatic din lume. Desi rechinii reprezinta de departe atractia principala, mie mi-au placut cel mai mult pinguinii si focile 😉

Xintiandi! Daca nu stii ce inseamna, iti pare ca suna a un indemn la distractie sau ceva asemanator. Si chiar asta si este, desi inseama „noul paradis si pamant”. Xintiandi este „livingul orasului”, asa cum le place chinezilor sa spuna.
Este vorba despre o zona in centrul Shanghai-ului formata din strazi inguste si cladiri frumoase in suprinzatorul stil arhitectural numit Shikumen, aparut pe la mijlocul anilor 1860 si care combina stilul chinezesc cu elemente de arhitectura occidentala.

Aici se afla unele dintre cele mai selecte restaurante si ceainarii din oras si  este locul de promenada al comunitatii de expati din Shanghai si al high-life-lui chinez. Este fitza lor maxima. Este un fel de „Dorobanti” combinat cu „Centrul Vechi” de la noi, dar cu un snobism autentic si uneori fara sens periorativ. Este locul unde mananci mancaruri sofisticate si bei ceaiuri rare…si locul unde ar prinde un restaurant cu specific romanesc – practic, „aici se experimenteaza orice mancare, chiar daca nu ai prea multi returning costumers, tot iti merge business-ul” ca sa citez un prieten chinez. Si nu in ultimul rand, este locul unde preturile nu se negociaza.

Asa am vazut eu China in a treia calatorie.  Multi ma intreaba de ce ma reintorc si daca nu m-am plictisit. Nu ai cum sa te plictisesti, China creaza dependenta si e ca un roman captivant – trebuie sa ii citesti tote volumele.
Urmeaza sa plec iar la inceputul anului viitor. De data asta urmaresc China adanca,  indepartata si neatinsa de valorile occidentale. Vreau sa merg cat mai departe de coasta, in China contientala.

Simbolul pentru Armonie

Si pentru ca obisnuiesc sa vorbesc cu pasiune despre China, se pare ca s-a format un mic grup de prieteni care ar vrea sa ma insoteasca intr-un business/cultural trip anul viitoar. Vom analiza impreuna cand si cum ar avea loc aceasta posibila calatorie… Pana atunci.. Zai Jian!

*** Aici puteti vedea mai multe super poze

Anunțuri

Calatorie in China

Iulie 13, 2009

Don’t be ignorant when looking for answers and paths – look further than your nations birth and boarders!

Luna trecuta am fost in China! 2 saptamani – Nu trebuie sa spun mai mult prietenilor sau cunoscutilor pentru a le capta atentia totala. ”  Whoaa! Si cum a fost? E scump? Cum sunt chinezii? Ce ai mancat? etc ”

Courage Chinese

Simbolul pentru Curaj

Poate mai mult ca orice alta destinatie, China ofera cele mai diferite versiuni de povesti spuse de cei ce o viziteaza. Nu a fost in totalitate cum mi’au zis cei care au mai fost. Nu a fost ca in filme si nu a fost exact asa cum am citit ca va fi. Asta poate si pentru ca nu am fost un simplu turist – am avut onoarea sa fac parte dintr’o delegatie de afaceri. Tot programul a fost organizat de prietenii mei chinezi. De asta am avut intalniri de afaceri, am mancat si am vizitat in 2 saptamani cat probabil nu as fi reusit sa fac singur in 2 luni de stat in China. Mi’a placut atat de mult incat deja planuiesc urmatoarea calatorie.

Iata cum s’a vazut China prin ochii mei ( + poze facute de mine..am facut in total cam 3.000 de poze..o sa pun o parte pe un flickr undeva )  :

Drumul

E lung. Doua zile se pierd pe drum. Nu sunt neaparat un fan al zborului. Si nici nu e ruta directa Bucuresti –  China. Am zburat Bucuresti – Amsterdam – Shanghai. In total aproape 14 ore de zbor ( ne’am invartit ceva prin aer pentru ca aeroportul din Shanghai era prea aglomerat ).

Shanghai Temp

Checking our temperature

KLM a fost ok – mancare „mancabila” si zbor impecabil + monitoare personale pe scaunul din fata – unde am vazut de 3 ori Slumdog  Millionaire si de 3 ori Politistul de la  Mall 🙂 In Shanghai nu am coborat din avion pana nu s’au convins ca toti avem temperatura normala si nu sunt semne de gripa porcina. O asteptare putin stresanta dupa un zbor lung, dar o masura foarte buna.

Shanghai

Pimul lucru care m’a impresionat a fost vegetatia abundenta pe drumul dinspre aeroport. Si mai mult decat atat, felul matematic in care erau plantati copacii de’a lungul strazilor. Shanghai este mare. Foarte mare. Cu 20 de milioane de locuitori – una dintre cele mai mari zone metropolitane ale lumii.

Drumurile si traficul. Sunt din Bucuresti. Nu aveam cum sa nu ma minunez si sa ma gandesc la cei 100 ani cat ne va lua sa construim Pasajul Basarab.

Shanghai city roads

Trafic in Shanghai

Uite ca se poate. Nu stiu cum o fi de obicei, dar eu nu am prins blocaje in trafic. De condus se conduce cam ca pe la noi. Le place la nebuinie sa claxoneze si nu nu prea dau prioritate pietonilor..nici pe trecere.

Shanghai

Shanghai vazut de la etajul 88

Shanghai = Business. Aici se fierbe  „ciorba”. In termeni de business, poti sa privesti Shanghai’ul si China in general, ca pe „stadionul oficial”…restul tarilor vor deveni doar terenuri de antrenament! Aici simti pulsand economia cu cea mai mare crestere din lume. Si daca vrei sa ai si o reprezentare grafica, poti sa privesti vasele-cargo ce plutesc pe raul Huangpu spre cel mai mare port comercial al lumii. Desi sunt preocupati de inovatie si energii „verzi”, nivelul poluarii este destul de ridicat.

Looking on the window

Inca nu se vede Bucurestiul de aici...

Aveam sa simt cu adevarat unde sunt, de-abia a 3’a zi. In timpul unei cine memorabile la etajul 88 al hotelului Hyatt. Uitandu’ma  pe geam am simtit un fior si sentimente amestecate.  Nu imi dau seama daca ma simteam trist ca veneam din Romania..sau fericit ca am ajuns in sfarsit in tara pe care vroiam sa o vizitez de atat de mult timp. Se spune ca mintea unui om, odata „intinsa” la magnitudinea unei idei marete, nu mai revine niciodata la micimea initiala.

Daca vrei China profunda, Shanghai nu este locul potrivit. Sunt si zone pline de istorie si cultura, dar palesc in fata celor peste 1.000 de cladiri de 40+ etaje. Aici nici nu am avut timp si nici nu am vrut sa fie locul unde iau prima data contact cu cultura chineza. Dupa Shanghai, urma sa vizitam Templul Dai, Muntele Tai Shun, Templul lui Confucius, Orasul Interzis si Marele Zid….asa ca m’am multumit doar cu cateva ture cu double decker’ul , plus o vizita intr’o zona veche a orasului.

Mancarea Chinezeasca

Chinese Cook

Bucatar de pe muntele Tai

In proportie de 80%, mancarea din China nu are nicio legatura cu mancarea chinezeasca din tara! Sunt gusturi, ingrediente si moduri de preparare si servire mult diferite.  Chinese Food 1Este de o diversitate greu de imaginat. La fiecare masa mancam cel putin 18 feluri de mancare servita pe o masa rounda, in mijlocul careie se pun farfuriile pe un disc din sticla. Daca nu iti place sa experimentezi, atunci mai bine mergi la McDonald’s sau nu comanda nimic „complicat” 😉 Mie mi’a placut aproape tot ce am mancat! Si am devenit si un mic maestru in mancatul cu betisoare. Dintre chestiile specifice, am mancat sarpe, broasca testoasa, meduze, broasca speciala, pesti care cresc doar in anumite rauri din China, radacini de nufar.

Ceaiul chinezesc. Este foarte popular. Se bea inainte, in timpul mesei si dupa masa. Aproape ca nu am vazut pe nimeni band cafea. Mi’a placut mult ceaiul de crizantema. Iar cand a trebuit sa toastam, am baut Baiju – un fel de tuica din orez.

Shandong

Chinese girls

Pregatiri de dimineata pe o strada cu restaurante

Din Shanghai am plecat cu avionul spre Jining, in provincia Shandong. Un zbor lejer de o ora, in care am mancat pentru prima data ZongZi, ce se serveste de sarbatori. Jining este un „orasel” de doar 2 milioane de locuitori. Daca in Shanghai locuitorii erau obisnuiti cu occidentalii, aici se cam intoarce capul dupa tine. Cu toate astea, chinezii de aici nu interactioneaza foarte usor daca nu te afli in contextul potrivit. Sunt discreti si rusinosi ( in special fetele ). De poza asta sunt foarte mandru – am reusit sa le fac sa rada dupa 5-6 incercari esuate 🙂

Muntele Tai si Templul Dai Miao

Tai Stairs

Cele 7.000 de trepte de pe Muntele Tai

Din Jining am facut cateva excursii incredibile. Am  luat in sfarsit legatura cu China pe care o visam de atata timp. Asa cum aveam sa aflu, China are 5 munti sacri. Tai Shan este primul dintre acestia ca semnificatie, reprezentand simbolul spiritului Chinezesc. Puternica incarcatura spirituala dateaza de acum 2.200 de ani, cand Qin Shi Huang, primul imparat al Chinei, a proclamat unirea Imperiului – printr’o ceremonie care a avut loc in varful muntelui. De atunci, 12 imparati ai Chinei au venit in pelerinaj la acest munte. Se spune ca orice chinez trebuie sa urce pe acest munte macar o data in viata. Poti urca muntele pe jos, pe cele 7.000 de trepte din piatra ce se intind pe o distanta de 9 kilometri. Imensa scara ofera o priveliste incredibila si simbolizeaza legatura dintre umanitate si divinitate si unirea lor intr’un tot.

Am ajuns pe munte, seara, cand se lasa putin frigul. Dupa o masa lunga si gustoasa…cu un pic cam mult baiju, am iesit putin la o plimbare nocturna si cateva cumparaturi .. „cateva” e gresit spus, dupa cum aveam sa constatam la plecare, in aeroport :). Urmand traditia, ne’am trezit la 4 dimineata si am inceput sa urcam pe varful muntelui, cu bastoane si imbracati cu sube verzi. Am vazut rasaritul soarelui! Exact asa cum facuse Imparatul acum 2.200 de ani! Era destul de frig, iar ceata deasa si seriozitatea cu care urcau chinezii pe langa mine au intensificat incarcatura spirituala a momentului. A fost frumos!

Dai Miao TempleVechi de 2.220 de ani, Templul Dai Miao sta la poalele Muntelui Tai. L’am vizitat inainte sa urcam pe munte. Este unul dintre cele 3 temple care au caracteristicile unui Palat Imperial ( celelalte fiind Orasul Interzis si Templul lui Confucius ). Senzatia pe care o ai vizitandu’l este aceea a unei calatorii – cele 5 parti importante ale templului comunica intre ele prin culoare si parcuri cu pomi inalti.

Templul lui Confucius

Inainte sa plecam spre Beijing, am pornit spre Qufu, orasul natal al lui Confucius. La un an dupa moartea sa, aici a fost construit un templu in memoria marelui filosof. ConfuciusIar timp de aproape 2.000 de ani i’au fost adaugate noi constructii, transformandu’l intr’o imensa alaturare de cladiri si parcuri ce comunica intre ele prin porti mari de lemn. Desi aglomerat de multi turisti, eu am simtit o liniste si o atemporalitate in acest loc. Daca as fi fost singur, probabil ca m’as fi oprit intr’unul din parcuri pentru a sta. Pur si simplu sa stau si sa ascult linistea. Daca ar fi fost posibil, mi’as fi dorit sa dorm o noapte acolo si sa vad cum arata o noua dimineata. E genul de loc dupa care iti vine sa cauti din nou in dictionar definitiile cuvintelor Religie si Filosofie. Am primit o cutie din lemn pretios, cu scrierile lui Confucius ( in Chineza si in Engleza ) pe foi de matase. Se citesc doar cu manusile albe aflate in cutie. Priceless!

Weiqi ( GO )

Weiqi PlayerEste cel mai vechi si complex joc de strategie. Am invatat sa joc la 10 ani, pe cand nu imi imaginam ca voi ajunga sa joc o partida tocmai in China acolo unde a fost inventat! Unul dintre noii mei prieteni din China este si maestru de Weiqi. Am jucat o partida. Nu a vrut sa imi spuna ce rang are..a vrut sa ma testeze. Am pierdut onorabil.

Beijing

Ultima destinatie a calatoriei – Beijing. La fel ca si in Shanghai, desi un oras mare, nu am simtit o aglomeratie urbana sufocanta. Am stat 3 zile. Insuficient pentru a putea spune ca „stiu Beijingul”. Asa ca mi’am stabilit 3 scopuri clare : Orasul Interzis, Piata Tiananmen si …  cumparaturi 😉

Orasul Interzis si Piata Tiananmen

Fara o vizita in aceste 2 locatii, este ca si cum ai merge in Paris vara sa vezi Turnul Eiffel. Timp de 500 de ani, pana la sfarsitul Dinastiei Quing, Orasul Interzis a fost palatul imparatilor chinezi. Cu cele aproape 1.000 de cladiri care au rezistat timpului, este cel mai mare complex din lume cu asezaminte antice. Daca ati vazut filmul sau daca ati citit carti, este exact asa ..si mult mai mult decat atat. Aceeasi senzatie de calatorie in timp, de reguli stricte si ritualuri aristocratice asiatice.Forbidden City

Poate singurul regret din China este ca nu am putut sa vizitez decat o mica parte  din Orasul Interzis :(.  Fiind extrem de mare ca intindere ( aproape 80 de hectare ) chiar si partea accesibila publicului este mare si necesita mult timp pentru vizita..  asa ca dupa 1 ora a trebuit sa iesim din Oras. A fost suficient incat sa stiu exact ce voi face data viitoare in China 😉PTN

Vizita in Piata s’a intamplat pe 3 iunie. Din cauza semnificatiei zilei de 4 iunie, Piata a fost inchisa si era plin de politisti. In afara de aceasta zi, nu am simtit deloc ca sunt intr’o tara comunista. Ma asteptam la precautie si doctrina. Am gasit deschidere, prietenie si dorinta de cunoastere..incepand de la oamenii simpli si pana la oameni de afacere si oficiali.

Marele Zid Chinezesc

Chinese WallUltima destinatie a vizitei mele in China a fost Marele Zid. Din Beijing, se merge cam o ora si ceva cu masina. Apoi urci cam 20 de minute cu telecabina. La fel ca si la Templul lui Confucius, mi’as fi dorit sa stau mai mult de 4 ore. Panorama de pe Zid este incredibila! Cand am ajuns noi se lasase ceata. Dintr’o parte a zidului se auzea muzica veche chinezeasca.  Odata ajuns pe zid, am avut doua porniri : prima a fost sa ma opresc si sa admir peisajul ( ceea ce am si facut ) iar cea de’a doua a fost sa pornesc intr’o calatorie…sa ajung pana la capat. Din pacate am mers doar 2 ore, trecandu’l pe lista pentru a doua vizita in China.

Preturi, Cumparaturi, Mancare (iar), Biciclete etc..

In China este atat de scump pe cat iti permiti 😉 Cu alte cuvinte, in Shanghai poti sa gasesti si cele mai mari preturi ( au magazine mai de fitze ca in Baneasa Mall )…dar poti sa si mananci pe saturate cu 2 E. Moneda nationala est Yuan’ul. 1 Euro = 9 Yuan. Biletul de avion variaza intre 680 si 1.000 Euro, in functie de momentul cumpararii si de ruta aleasa. Hotelurile sunt „accesibile”. Am stat si la 3 si la 4 stele. Un lant bun de hoteluri de 3 *+ este Hanting. In jur de 20 E/noapte pentru o camera dubla.Chinese

Cumparaturi in China. Trebuie sa negociezi..  pentru ca e mishto sentimentul si pentru ca e posibil! Ce mi’a placut este ca poti sa negociezi chiar si in Mall’uri scumpe. Insa senzatia cea mai placuta a fost sesiunea de cumparaturi intr’un fel de bazar din Beijing. Aici se gaseau de toate. De la kitschuri si pana la chestii de calitate. Deci da, in China se fabrica si multe lucruri de calitate! Un truc valoros de negociere ar fi urmatorul : mai intai te uiti, analizezi preturile mai multor produse..  si de abia apoi intrebi cat costa. Nu intreba cat costa dupa ce ai pus mana pe produs si l’ai analizat. Inseamna ca iti place si il vrei.. si nu ai sanse la reduceri prea mari. In rest, am cumparat mult..  cu 10  kilograme mai mult decat aveam voie la aeroport 🙂

Biciclete in Beijing

Biciclete in Beijing

Bicicletele din Beijing nu mai sunt asa de multe ca in cantec. Sunt mai multe probabil decat in orice alt loc..dar de cativa ani, masinile si scuterele au devenit accesibile ca pret.

De nightlife in oras nu prea am avut timp, avand chestii mult mai interesante de facut. Am iesit intr’o singura noapte la karaoke. La fel ca si in restaurante, unde puteai sa mananci in saloane private, si aici puteai sa canti si sa mananci doar tu cu prietenii intr’o camera separata, frumos decorata si utilata.

Simbolul pentru Onoare

Simbolul pentru Onoare

Asta a fost China pentru mine. 2 saptamani de la 6 dimineata pana la 3 noaptea. 4 orase. Zeci de intalniri. Multa interactiune. Cine lungi, in miez de noapte,  de care imi voi aminti mereu. Chinezii sunt oameni mandri si iubesc sa vorbeasca despre tara lor. M’am intors mai bogat spiriual si mental.

WO AI NI! 😉

 


Back on the track…

August 27, 2008

After sea, sand, sun and… sleep 😉

Am fost la mare! In Grecia. Cu masina.

The Road – Mi’a placut drumul spre vama din Giurgiu..mai ales noaptea la venire.. looked like Aria51 or something.. fara lumini si indicatoare…very creepy. Drumul nu a fost asa de grav precum ma asteptam din auzite. Nu ne’a jefuit nimeni, soselele nu sunt rele, iar Bulgaria e chiar frumoasa ( mai ales partea muntoasa ). Shpaga se da. Am luat un singur radar, pus in mod odios imediat dupa ce se termina autostrada.. ne’au oprit pentru viteza..

In Grecia e o placere sa conduci. Nici nu iti dai seama cand ajungi in Salonic. Peisajul e ok.. cam „stepos” pentru gustul meu – cand nu esti in munti, nu prea ai ce sa vezi..decat maslini si iarba uscata. Din Bucuresti pana in Salonic se fac cam 10 ore ( prin Sofia ).

The cool stuff – Prima saptamana a vacantei. Daca stii unde sa mergi, Grecia iti poate oferi o vacanta de vis, fie ca esti mai lenes si iti place sa stai doar la soare like a lazy lizard sau iti plac vacantele active.

I guess we like both, asa ca am ales un resort cu teren de golf, tenis, horse riding, mountain biking, SPA + o super plaja. Dar ce ne’a placut cel mai mult au fost golfuletzele si lagunele! Daca mergeai cu barca sau 40 de minute cu bicicleta prim munti, gaseai plaje private ( ca cea de mai sus )… Dupa ce le’am descoperit, nu ne’a mai trebuit nici tenis nici SPA.. it was perfect!

The not so good stuff – A doua saptamana. A trebuit sa ne mutam in alta localitate. Am facut greseala sa ne grabim si sa avem incredere in agenta de la agentia de turism. Ne’a promis un resort linistit unde ne vom odihni.

In schimb, am dat de un hotel cu un restaurant nesimtit de scump, cu chelnerite amabile, dar care nu vorbeau pic de engleza. Usa de la camera nu se inchidea bine si auzeam masinile. Dar probabil cele mai enervante au fost cameristele. Dadeau buzna in camera desi agatasem semnul de DND pe usa. Chestie care a continuat si dupa ce ne’am plans la receptie. Plaja era cam departe. Daca nu era apa super limpede si albastra, as fi zis ca sunt la Mamaia : plaja murdara ( blue flag my a%# ), vanzatori ambulanti de gogosi si porumb si, in loc de vanzatori de namol, aveau africani care iti vindeau girafe si arcuri.

Noroc cu rasaritul de soare de mai sus ( looks like a sunset, I know ) si oraselul in care era hotelul : curat si cu multe taverne grecesti.

In rest, lots of love 😉

Pentru curiosi, prima saptamana am stat in PortoCarras, iar a doua in Hanioti.


It’s good to travel…

Noiembrie 29, 2007

captaingo.png 

S’a lansat CaptainGO, un nou sistem de rezervare online pentru hoteluri si sali de conferinte.

Vlad si echipa au facut o treaba foarte buna : arata bine si e user friendly.

S’auzim de multe calatorii! 🙂


Congress over

Noiembrie 11, 2007

Congresul Mondial JCI Antalya 2007 s’a incheiat!

SSL14562

Au participat 3.108 de delegati din 105 tari. Noi am fost doar 10 ( e OK considerand vechimea JCI Romania ) insa de multe ori am fost ‘sufletul’ petrecerilor .. si ‘dupa petrecere’ ( chiar…cum se traduce after-party? ) 😉

Talking about parties… cele mai reusite au fost ‘Turkish Night’ si ‘Canada Night’ … si am fost foarte dezamagit de petrecerea Americii Latine..

SSL14522

Au fost de toate : sesiuni de business networking, traininguri, ceremonii de premiere, super-petreceri, Campionatul de Fotbal, bai in piscina si in mare, shopping .. toate astea intr’o locatie impresionanta.

Drumul de la restaurant & conferinte la camera mea trecea pe sub niste arcade unde ma intersectam in medie cam cu 6-7 persoane din tot atatea tari … e un sentiment extraordinar ce te incarca cu multa energie pozitiva!

SSL14511

Din pacate am plecat cu 2 zile mai devreme ( business stuff ) … imi pare rau ca am pierdut Presidential Gala si Tunisia Party.

Overall, sunt foarte multumit… a fost un timp investit si nu pierdut… e genul de eveniment dupa care simti ca poti duce la bun sfarsit orice proiect..in plus, parca privesti cu alti ochi fenomentul ‘globalizarii’

Next year – New Delhi 😉


Loosing sucks!

Noiembrie 8, 2007

SSL14577_edited Ieri am jucat cu JCI Germania.
Intr’un stil pur romanesc, dupa ce am condus cu 1-0 pana in ultimele minute, ne’au egalat si am intrat in prelungiri….unde au marcat repede 2 goluri si noi am pierdut sansa de a ne califica in turul urmator 😦
Era mai putin dureros daca pierdeam cu 6-0! …ca sa il citez pe BobbyVoicu, portarul nostru.

In rest, a meritat fiecare minut de pregatire..a fost exact cum speram : s’au cantat imnurile nationale, tribunele au fost pline..meciul s’a comentat live, etc..

In plus, dupa meci, germanii ne’au invitat la bere si au recunoscut ca am fost peste ei..

Nu ramane decat sa ne pregatim pentru campionatul de anul viitor, din India.


Prima CupaMondiala de Fotbal JCI ;)

Noiembrie 7, 2007

In cadrul Congresului Mondial de anul asta, turcii au avut super-ideea sa organizeze un Campionat de Fotbal
Nici ca se poate o modalitate mai buna de networking decat o astfel de competitie!

Azi am provocat echipa Belgiei la un amical…am pierdut cu 4-3 dupa un gol stupid in ultimul minut..

Maine la 14:00 avem meciul oficial cu Germania (una din cele mai bune echipe… au antrenor and everything ) … asa ca am transferat un jucator turc ( se joaca cu minim 7.. si noi suntem doar 6 )
Oricum…rezultatul nu va conta asa de mult…cuvintele de ordine sunt friendship & networking + super atmosfera! damn it..pacat ca nu pot uploada poze de pe telefon… 😦