I’m an absolute begginer!

februarie 12, 2009

And I absolutely love it!

O data pe saptamana nu sunt Eu. Gandesc ca si cum nu mi’ar pasa daca cineva, ascultandu’mi gandurile, le’ar deforma doar sa vada cum reactionez.

Si cand obosesc..sau cand propriul eu ma oboseste, vreau sa iau o gura de aer si ma uit in jur. Si vad forme fara fond. Si vad multi oameni previzibili si banali. Si vad multi prosti ( intelectually challanged ). Si vad deprimare si renuntare.

Eu sunt prin esenta un om critic. Fiind critic, am obsesia detaliilor. Nu merge sa ma prefac sau sa incerc sa nu vad realitatea si starile de fapt.  Practic, am senzatia ciudata ca eu sunt cel observat de imperfectiunile din jurul meu.

Printr’o nefericita potrivire geografica, in care „uratul” este la tot pasul, si intr’un mod total neeficient pentru mine – sunt extrem de influentat de cele din jurul meu. In topul lucrurilor deprimante se afla mizeria si saracia umana. Am facut recent cateva calatorii prin tara. Casele mici si darapanate si constientizarea faptului ca acei oameni nu au o viata sociala, m’au facut sa ma simt extrem de prost. Nu e vorba de compatimire, condescendenta sau sentimente vinovate de propria’mi „opulenta”. Pur si simplu, lipsa „vietii” de acolo imi lua din cheful meu de viata. A naibii empatie.

Fenomenul se pastreaza si la scara mai mica. Si in privinta lucrurilor aparent nesemnificative si superficiale. Spre exemplu, eu voi vorbi prost in public, daca consider ca sala arata groaznic sau suspectez de ignoranta sau idiotenie, auditoriul…la fel cum voi juca tenis mult mai prost pe un teren cu mici denivelari. Daca as lasa sa se vada, eu sunt un om a carui dispozitie poate fi stricata foarte usor. Dar oricum nu ar fi sesizabil, pentru ca de obicei traiesc lucrurile foarte intens.

Ce ma salveaza insa de la o depresie sigura este puterea de a reincepe. Si nu ma refer la delasare temporara sau incremenire in proiect. Si nici nu consider ca sta in calea propriei dezvoltari. Pur si simplu am abilitatea de a ma bucura „ca la inceput” de chestii marunte si mari din viata. E ceva miraculos in orice inceput, cand orice pare si este posibil..  cand ti se dezvaluie treptat „regulile jocului” si incepi sa le deprinzi si sa le perfectionezi !

In concluzie, de-abia astept sa imi sarut prietena, de-abia astept sa am o intalnire de business, de-abia astept sa joc iar tenis, de-abia astept sa ma vad cu 3 prieteni apropiati, de-abia astept sa fiu intr’o „mare” de oameni – subliminal pentru cel putin 5 cititori ai acestui post  😉

De-abia astept sa se faca dimineata!

Life can start again!


Antreprenori VS Corporatisti !?!

ianuarie 25, 2009

Even the lowest sailor dreams to captain his ship someday…

Dupa 1989, o serie de categorii sociale au inspirat si au iscat invidii. La inceput, era cool sa iti faci partid. Apoi a fost mishto sa fii hip-hopper. Mai recent, era bine sa fii fotbalist sau manelist. Acum trebuie sa fii musai om de afaceri sau sa lucrezi intr’o mare companie.

Antreprenorul si Corporatistul 2 „eroi” ai zilelor noastre, despre care voi vorbi putin.

 De cativa ani, practic si ma pasioneaza antreprenoriatul. Cum suna! Like some sort of kung-fu! 😉 Inevitabil, am prieteni antreprenori si merg la intalniri cu si despre antreprenori. La astfel de intalniri, lumea e buna si blanda si dispusa sa ajute. Yeah right! Desi, in ultimul timp, unii organizatori ii roaga pe participanti sa lase la intrare crengile taiate de sub picioarele altora iar ura si frustrarea parca incep sa scada. Oricum ar fi,  cand de abia intri intr’un astfel de grup, esti masurat si scanat de mai toata lumea, vizibil sau nu. Si tu faci asta, instinctual. Te uiti si iti zici:  ala e ” wanna be „, ala e ” will be „, ala e ” never be ” .. si cand este reperat un outsider, toti se intreaba ” who the heck is that one?? ” Acelasi proces se intampla si cand tu esti in postura de outsider. Ca de, e bine sa iesi din cutie.. si sa mergi si la conferinte si intalniri ce nu tin de antreprenoriat..

 Lumea gandeste in clisee si in sabloane. Ne plac retetele si stampilele.  E mai usor sa fii creativ distrugand concepte clare, acceptate de majoritate.

Dar ce este acel corporatist la care ma refer eu? Nu, nu e cineva care lucreaza intr’o multinationala. E unul care are o pozitie de middle management si care crede ca detine adevarul absolut in buzunar. Se mandreste cu masinile mishto ale firmei si cu concediul in insule si are abonamente la Wordclass. Merge in Bamboo si Fratelli. Poarta cu mandrie un badge cu care are acces intr’o cladire inalta. Dar, cel mai important, acestui corporatist ii displac antreprenorii! Nu intelege de ce s’ar chinui cineva cu bugete mici sa’si indeplineasca visele.  Nu intelege cum de nu ai dat inca faliment si iti vorbeste despre criza financiara , dintr’o bula protectoare ce il va apara de dezastre.

In realitate, el isi doreste enorm propria afacere! Vrea sa guste macar o data. Sa vada cum e sa fii propriul sef. E prea mandru sa recunoasca ..asa ca alege sa se ascunda si afiseaza superioritatea mai sus descrisa.

Dar ce naiba e un antreprenor?? Ca tot e la moda termenul.. Nu stiu sigur.. inca cercetez.. Dar probabil ca un antreprenor are o personalitate complexa. Un antreprenor se supune greu ierarhiilor si nu concepe ca se poate urca ierarhic pupand ass’uri. Un antreprenor nu urmeaza ci conduce. Planifica, face echipe. Concediaza. Face si reface bugete. . Ii place sa aiba controlul si pune mare pret pe timpul lui. Unui antreprenor nu ii este frica sa viseze cu ochii deschisi!

Neuitand de nuante, trebuie spus ca a fi antreprenor nu este un titlu de glorie! Daca esti antreprenor nu esti si un martir. Nu trebuie sa te astepti ca lumii sa ii pese de propriul tau razboi. La fel cum sunt si o gramada de impostori! De asa-zisi antreprenori, carora le este greu si lor sa’si defineasca domeniul de activitate si care nu au realizat sau nu au condus concret nicun business. Din pacate, pentru amuzamentul celorlalti, unii dintre acestia au un numitor comun – they like to preach! and they preach, and they preach..and some people listen 😉

Pe acelasi principiu, nu toti corporatistii sunt evil ( some of my best friends work in big companies ). O mare parte dintre antreprenori sunt fosti corporatisti. Pun pariu ca 5 dintre ei se gandesc chiar in acest moment sa isi dea demisia 😉

Concluzionand – a lucra intr’o corporatie poate fi super ok…iar a porni un business care nu va reusi poate fi la fel de natural.  A avea o afacere nu este bine sau rau. Realizarile unui mic om de afaceri nu sunt mai presus sau mai prejos decat ale unui manager dintr’o mare companie. Nu toti oamenii sunt facuti pentru afaceri la fel cum nu toti „afaceristii” sunt facuti pentru succes.

 Let’s make business, not war 😉


Confortable silence…

decembrie 5, 2008

Let’s all just shut the f#$% up for a moment!

Prieteniile sunt importante. O prietenie se masoara in ani, in intensitate sau in raporturi de interese. Cand ajungi sa masori prieteniile, ori ai prea multe, ori prea putine, ori iti permiti luxul sa alegi si sa le pastrezi pe cele autentice. Sau pur si simplu e sfarsit de an, si, instinctual, tragi linie si aduni si la capitolul asta.

Primesc tot mai multe telefoane de curtoazie in ultimul timp. De la persoane importante, care pe timp de necriza, ar fi fost foarte greu de gasit pentru o intalnire face-to-face. Nu judec. Si eu sunt la fel, poate. Nu’i asa, avem prea putin timp sa ne vedem cu ‘toata lumea’.. la fel cum vom gasi imediat minute si chiar ore pentru anumite intalniri. Totul se rezuma la raportul de interese. Ce rece si pragmatic suna cand e vorba de relatiile de prietenie! Dar asa este. Te vezi cu cineva, stiind sau sperand in rezolvarea unor nevoi… de dragoste, afectiune, bani, compasiune, dependenta, apartenenta, ascensiune, and so on..

Azi aveam 3 intalniri destul de importante. La una dintre ele sigur am pierdut leaduri bune de business. Le’am refuzat sau le’am amanat. Am preferat sa ma vad cum un vechi prieten. Este aproape cel mai vechi prieten al meu. Nu ne’am mai vazut de 2 luni. Timp destul sa se fi schimbat multe …si toate sa ramana la fel. Nu am stat mai mult de 30 de minute.  Am vorbit banalitati. Nu am schimbat idei marete, nu am spus glume si nu am vorbit de afaceri..de fapt nu prea am vorbit deloc.  Momentele de liniste nu au fost penibile. Nu au ascuns nimic si nici nu au insemnat ezitari. A fost o tacere confortabila.

Silence can say a lot…


Captaingo, keep going!

decembrie 1, 2008

Aim high, very high… if you feel you can do it. You just have to keep on shooting.

captaingo este un proiect in care cred. I’am urmarit evolutia pe parcursul unui an. Stiu si pasii oficiali si momentele de glorie ( castigatori la Netcamp, experienta seedmoney, etc. ) dar stiu si munca si sacrificiile din spatele proiectului.

Zilele astea se implineste un an de activitate captaingo. Va urez sa folositi cu chibzuinta banii de la seedmoney ( stay away from cool cars and stuff ) 😉 …  si sa sarbatorim cat mai repede a doua transa de finantare!

Pentru fani si nu numai, captaingo face cinste cu un weekend la munte & other cool stuff.


3 levels of trust

noiembrie 18, 2008

Trustworthiness is a class some should never graduate!

Se spune ca un secret ramane secret, doar daca este stiut de o singura persoana. Testata pe pielea mea, este cum nu se poate mai adevarata afirmatia!

Increderea. Se castiga in timp lung si se poate pierde intr’o secunda. Increderea poate fi o „marfa” perisabila, daca nu e gestionata cum trebuie. In cine sa ai incredere si dupa cat timp?  Care sunt limitele intr’o relatie bazata pe incredere? Care sunt semnele unui inceput de tradare si cum le sesizezi?  Cine se lauda ca stie raspunsurile la astfel de intrebari, este inca ‘inocent’ si nu „si’a luat’o” inca de un numar relevant de ori si intr’un numar relevant de feluri.

Iata 3 exemple total diferite de (ne)incredere, traite sau observate de mine in mai putin de un an :

1. Certified Trust   In cadrul unui grup destul de extins in care suntem pentru ca impartasim aceleasi valori si aspiratii, s’a intampalt un scurt circuit. Pe scurt, cineva a incercat sa replice intr’o anumita masura, business’ul unuia dintre noi. Si asta intr’un mod foarte low ( ca sa nu zic pervrs ). Idei sunt multe. Sa fii original e complicat iar piata este libera. Dar nu se procedeaza asa!

Ba se procedeaza. Si inca cum! Doar ca, in cazul asta, apartenenta la un grup ne’a facut sa ne creditam reciproc intr’un mod special. Si din cauza asta, dezamagirea a fost mai mare. Nu s’a tradat increderea unei persoane, ci increderea cumulata a intregului grup. Ce faci in situatii de genul asta, ca si individ? Iesi din grupul respectiv? Da, daca „tradatorii” nu se autoexclud sau nu sunt exclusi. Iar grupul trebuie sa isi regandeasca sistemele de valori.

2. Official trust. Sa zicem ca esti Country Manager pentru o firma straina, mare. Ai fost ales dintre multi. Esti multumit si motivat in toate privintele de noul job. Ce faci cand deciziile importante sunt asistate si, intr’un final, „preluate” de „mai marii” companiei? S’a intamplat unui prieten, anul trecut. Si nu a fost vorba de incompetenta. Este o greseala pe care o fac des unele firme staine  – nu acorda incredere totala reprezentantilor locali. Strainii se cred uneori supermanageri. Daca ai enshpe EMBA’uri si multi ani de experienta, nu inseamna ca poti intelege piete locale si emergente, mai bine decat un… „localnic”!

Ca si companie straina, crediteaza total managementul local si poti trai cu suspiciuni si incertitudini in privinta eficientei si loialitatii. Ingradeste oricare dintre libertatile ce vin din job descripiton si poti fi sigur de ineficineta si tradare! ( vorbesc aici de o anumita categorie de companii straine, mari.. nu de companiile trans’nationale ).

3. Innocent trust. No, is not about love. Ar fi fost prea banal sa scriu despre genul ala de incredere. E vorba despre altceva. Uneori creditam persoane. Investim in ele consideratie, respect si admiratie. Ele nu sunt „persoane”. Pentru noi, ele sunt personalitati. E natural sa vrem idoli si modele. In primii ani de viata, in mare parte, invatam mimand, incercand si replicand prin propirul filtru mental, ce vedem in jurul nostru. La fel se petrece si mai tarziu. Insa, frumusetea consta in faptul ca ne putem alege mediul, ne putem alege modelele, ne putem alege ce piesa vrem sa fim si in ce „puzzle” vrem sa ne integram.

Nu intampaltor am spus ca investim in idolul sau modelul nostru. E ca si cum ai cumpara Futures, mizand pe un pret mare la o data din viitor 😉 Ce se intampla cand esti profund dezamagit? Dupa ce te linistesti si obosesti desfiintandu’ti in gand, cu procese morale, propriul model, te intrebi daca totusi nu e vina ta! Sa fi fost in totalitate vina ta? Si in timp ce mintea ta sare de pe o piatra a indoielii pe alta, iti dai seama ca stii cum sa procedezi pe viitor..  si te inspaimanti gandindu’te la proprii discipoli ( cu frica sa nu’i dezamagesti, desigur ).

Da. Am patit’o recent.  Cineva pe care il vedeam un monument al eticii and other cool values, s’a dovedit a gandi mai pecuniar decat o tzignca din piata. Trist.

Trust yourself! Life goes on..


O criza financiara fara zahar, va rog!

octombrie 12, 2008

After you hit the bottom, you can only go up…

Suntem in criza. Inevitabil, am observat si mi’am pus si eu zilele astea intrebari despre pietele financiare si situatia economiei globale.

A scrie despre criza…si a mai da si sfaturi, denota fie super cunostinte in domeniu, fie o mare inconstienta…fie nevoia de atentie. Mie mi’a dat girul florareasa din coltul strazii. Daca si ea se preocupa de fenomen…pot scrie si eu 2 vorbe.. macar sa vad peste ani cat de departe eram de adevar.

Informatia.   Am o teorie in sensul asta : daca afli de criza de la televizor sau din ziare, demersul de informare e aproape tardiv! O ” criza economica ” nu se intampla peste noapte. Este vorba despre un cumul de procese economice de lunga durata, de actiuni si reactiuni, de un domino previzibil cauza – efect. Cine a urmarit de’a lungul timpului stirile din diferite domenii si cine a inteles interdependenta dintre piete, a perceput semnele unei viitoare crize economice. Can’t say I am really one of those 🙂

Actiune.     Ce faci cand iti dai seama ca ai prins vremuri de criza? Stop, Drop and Roll? Not really! Habar nu am ce trebuie sa faci exact intr’o astfel de situatie! Insa, am observat in jurul meu cateva tipuri de comportament :

Realist : Cel care sta la curent cu toate stirile financiare. Actioneaza cumpatat si stie sa isi asume riscurile. E genul care, daca are toti banii intr-o banca, ii va scoate si ii va depune in cel putin 3 banci, in conturi de RON si EURO.

Optimist : Este si mai bine informat. Ba mai mult, e un promotor al actiunii si ii indeamna si pe cei din jurul  lui sa nu stea. Vede doar oportunitati in situatiile incerte. E genul care isi scoate banii din banca, asteapta sa scada preturile si cumpara actiuni ( cand bursa nu e inchisa ;), proprietati, aur etc.

Pesimist : Actioneaza tarziu si, in general, doar urmeaza ” turma „. E resemnat si crede ca oricum ar incerca sa se fereasca de efectele crizei, tot nu va reusi. Daca ar fi dupa el, si’ar scoate toti banii de la banca si i’ar tine acasa.

Miserupist : Il doare in portofel de criza. Oricum nu are prea multe proprietati sau depozite. Se amuza pe seama intregii situatii. Chair se bucura de criza. Spera ca toata lumea sa dea faliment ca ” oricum a furat toti „.

 Am avut o problema zilele astea cu ” specialistii in domeniu „. Cand te doare, te duci la doctor. Cand nu stii exact sau habar nu ai, intrebi specialistii. Dupa discutii cu analisti economici, oameni din banking si finante, am ajuns la concluzia ca sunt la fel de clueless ca si mine…  sau e o conspiratie si nu vor sa divulge secretele si retetele de supravietuire 😉

Informarea excesiva si pe ” o mie ” de canale, paveaza cu bune intentii drumul spre haos. Daca ne uitam mai atent, ne dam seama ca se actioneaza, uneori in mod hazardat, doar pe baza a ceea ce se crede ca urmeaza sa se intample, nu pe baza a ceea ce s’a intamplat deja.

Sper ca urmatoarea criza sa aiba alt gen de cauze. Sper ca sistemul bancar de la noi, odata ajuns la maturitate, sa nu se  ” subprime „. Sper sa nu se mai faca un scop in sine din cresterea economica!!

Se poate trai si cu incertitudini religioase..  dar pe termen lung, viitorul omenirii va fi verde si despre gestionarea eficienta a resurselor…sau nu va fi deloc.

Life will go on!


” The Stairway Pitch „

octombrie 4, 2008

Some bright lights burn too fast…

Nu stiu de ce este asa de popular Elevator Pitch’ul! Nu e mare shmecherie. Daca ai ceva ” de vanzare „, fie ca e un vis, o idee sau o afacere, vei stii cum sa transmiti esentza in acele 3 sau 5 minute cat esti ” in lift ” cu investitorul.

Sunt cateva regului de bun simt pe care trebuie sa le urmezi…dar nu e asa o mare filozofie. Rezumand, trebuie sa fii autentic, sa zici cu pasiune fara sa cazi in penibil, sa spui unde esti si unde vrei sa ajungi, sa explici de ce esti unic, sa spui sincer de ce ai nevoie si ce beneficii aduce implicare in afacerea ta. Daca totusi nu poti face asta, in cele mai multe cazuri nu e nimic in neregula cu abilitatile tale de comunicare…your idea simply sucks :).

Sa zicem ca iti iese pana la urma marele speech. Ce te faci daca se blocheaza liftul intre etaje si esti nevoit sa vorbesti mai mult de 5 minute despre afacerea ta? Sau daca investitotul se hotaraste sa urce pe scari? esti pregatit sa fii coerent cel putin 20 de minute despre marea ta idee?

Imi amintesc ca in timpul facultatii, aveam impreuna cu un prieten, o super idee de afaceri – o agentie de turism ce urma sa se diferentieze vanzand vacante in Asia. Spuneam oricui vroia sa ne asculte despre mareata noastra viitoare afacere ( nu eram din categoria celor care se tem sa ceara sfaturi de teama sa nu li’se fure ideea. ;). Problema e ca mai mult de o idee buna si mult entuziasm, nu aveam nimic..  nicio strategie si habar nu avea de piata. Pana cand am dat peste cineva care stia cu ce se mananca…si pur si simplu ne’a desfiintat. A fost un wake-up call foarte util la vremea respectiva.

Si totusi, ce faci cand a mers bine dar a iesit rau? Esecul unui Stairway Speech trebuie gestioat la fel ca esecul unui Elevator Speech : 1. Autoanaliza 2. Incredere&Perseverenta. Cu alte cuvinte, incearca sa iti dai seama ce nu a mers si ai in continuare incredere in tine. Uneori problema nu e la tine : nu e obligatoriu ca toti sa iti impartaseasca visul sau sa iti inteleaga ideea si planurile.

Anyway, don”t worry about the Elevator Pitch! Stairway Pitch is the new black ;o)