Business Gangsta Talk ( WTF ?!? )

iulie 22, 2008

Are you talking to me? Are you talking to me, biatch? 😉

Cred ca in maxim un an, doi, as putea scrie o carte ( sau macar un capitol bine documentat ) despre „Psihologia Intalnirilor de Afaceri ” ;). Am multe intalniri de acest gen la activ. Daca anul trecut „crema” businessului autohton se intalnea la Marriott, anul asta Hiltonul a redevenit la moda. Daca la Galleron se tin intalniri dintre cele mai diferite, la cafenelele din Dorobanti, toata lumea ” face imobiliare „.

Dar nu despre locuri vreau sa vorbesc, ci despre atitudini. Nu se mai poarta sa vorbesti doar Romgleza. Acum nu esti cool daca nu folosesti si cateva cuvinte slang intr’o discutie de afaceri ( like plm and stuff ). Pana mai ieri-alaltaieri, genul asta de ‘discurs’ era folosit de oameni de afaceri cam trecuti de prima tinerete, ce stransesera ceva banuti si care afisau o pseudo exeprienta de business. Acum se raspandeste : da la tineri antreprenori pana la avocati si corporatisti cu pretentii – they’re all sticking and withdrawing their dearest memeber..  if you know what I mean 😉

Pana si expatii s’au adaptat. Stii ce se spune despre primele cuvinte ce trebuie sa fie invatate intr’o limba straina. Acum 2 saptamani, un simpatic om de afaceri indian, a enuntat foarte plastic o realitate romaneasca : ” Pwla meu, everything is about shpaga here ” ( exact quote :).

Care sa fie explicatia unui astfel de limbaj? Prea multi ‘alpha males’ care s’au apucat de afaceri? Sau se vrea un semn al puterii ( I’m so fu#&ing powerfull..  I can even afford to talk d&rty ) ? Who cares? Sometimes I like it, sometimes I don’t. Sometimes is funny, sometimes is not. Sau cum spunea cineva : ” There are no dirty words, only dirty mouths ” …or not?


Despre idei de afaceri si… finantare

iulie 4, 2008

If I had a penny for all the good ideas I had…!

Toata lumea are idei de afaceri! Toata lumea vrea sa faca afaceri…  si nu in ultimul rand, toata lumea crede ca se pricepe la afaceri. Scenariul e simplu : ma gandesc la o idee, fac un super business, castig bani, imi iau jeep si ma retrag de tanar. It’s a beautiful world. :o)

Ideile de afaceri sunt minunate. Pe unele le ai dintotdeauna. Altele vin cand nici nu te astepti. O idee „buna” iti da energie. Te gandesti la ea si instantaneu ti’se instaleaza pe fata un zambet, in coltul gurii, numai de tine inteles. Daca esti pe strada in timp ce iti vine ideea, parca de abia astepti sa ajungi la birou sau acasa… sa vezi daca poate fi viabila. In majoritatea cazurilor, nu e! Si iti dai seama cam dupa 10 minute de gandit ‘profund’.

 Sincer, cred ca se pierde prea mult timp cu ganditul la idei. Daca ai peste 22 de ani si iti ia mai mult de 30 de minute sa pui pe hartie 3 posibile afaceri la care te’ai pricepe, e posibil sa ai probleme mai mari decat o proasta inspiratie – poate nu esti facut pentru afaceri. A nu se intelege gresit – e ok si recomandat sa fii tot timpul cu ochii in piata si sa simti tendintele. Totusi, unii se framanta prea mult in sensul asta. E greu sa reinventezi roata. Nu imposibil, dar e greu.

Toti cauta super nise, idei unice si nastrusnice la care „nu s’a mai gandit nimeni” cu care sa rupa gura targului. Nu e importanta ideea! E vital insa cum o transformi in realitate! Toti cauta noi produse nemaivazute. Si cand le gasesc, au toate sansele sa ramane ‘nevazute’. Nu e important produsul! E important sa il vrea cineva. E important sa acopere niste nevoi reale.

Ai voie sa te inspiri de la altii? ( stii cum e ..  ideile altora parca sunt mai dulci uneori ) Sau mai bine zis unde e granita intre inspiratie, libertatea pietei si nesimtirea celui care pur si simplu replica munca altora? Eee..  poveste lunga, poate povestim in viitor despre asta.

Idei + Finantare = LOVE :o) Finantarea, bat’o vina!

„Am idei bune, dar nu am bani sa incep! Asta e..  as fi antreprenorul perfect, dar nu imi pot finanta afacerea!” Sounds familiar, right? Parca imi vine si mie sa zic ca banii nu sunt importanti intr’o afacere. Dar parca nu suna bine. Desi unii spun ca „a face rost de bani” pentru a incepe o afacere, este taskul cel mai usor din tot demersul antreprenorial. Hai sa fim seriosi! Nu e chair asa. Suna poetic si, in general, este o expresie folosita de cei care deja au reusit big time.

Totusi, banii nu sunt atat de importanti! Ei vor veni. O afacere buna si corecta, isi va gasi intotdeauna si finantare. Cum?  Beg, Borrow or Steal, cum bine ziceau un porf. american de entrepreneurship!  Eu cred ca e imposibil sa nu gasesti banii cu care sa incepi! Ar fi aiurea sa incep sa insir cu liniutze, modalitati si potentiale surse de finantare ( not my kind of blogging.. maybe for future posts ). Nu exista o reteta. Cel care cauta, stie exact unde sa caute, cui sa ceara, cat de tare sa forteze si cand sa se retraga! E o chestiune de timp si necesita multa rabdare. Vanatorul din jungla poate sta nemiscat ore in sir ( in timpul asta devine una cu natura, flies are pooping on its head and stuff :), pana in momentul in care prada este exact in pozitia si la distanta la care nu mai poate scapa. If you know what I mean :o)

Cunosc persoane cu idei, dar doar cu idei, care probabil vor gasi foarte greu finante sa inceapa. Dar am prieteni care au idei, le’au pus deja in practica si au toate sansele sa gaseasca infuzia de capital mult asteptata. Good luck guys! ..  and don’t you ever give up!!

Life can be good!


Politically …incorrect!?

iunie 18, 2008

Ignorance is bless !?

Politica. Politician. Partid. Implicare sociala. E greu sa vorbesti pe aceste teme. E greu sa vorbesti fara sa pari ridicol. Fara sa pari neinformat. Fara sa pari dintr’o gashca sau alta, fara sa pari „de’ai lor” sau „din sistem”. Cel putin in cercurile mele de prieteni / cunoscuti, evitam sa abordam acestui subiect. Si cand se mai intampla sa „punem tara la cale”, discutiile sfarsesc prin a ridiculiza si a face mishto de sistem si de diferitele personaje.

E clar ca in Romania, lucrurile nu stau bine. Nici economic, nici social, nici politic…  nici cum vreti voi. Adevarat? Fals! Depinde cine masoara si ce sistem de referinta foloseste! Credeti’ma ca pentru unii, lucrurile sunt mai mult decat OK.

Pentru cei nemultumiti, care e solutia? Pleaca din tara, accepta situatia si se complac…sau incearca sa schimbe ceva. Pornind de la premisa ( falsa sau nu ) ca politicul este „buba” si de acolo pronesc toate neinplinirile noastre, ce e de facut? Toate problemele complicate au de obicei o solutie simpla – nu iti place ceva, incearca sa-l schimbi!

Este ‘sistemul’ atat de impenetrabil? Sunt toti la fel de corupti, parte dintr’o mare conspiratie? Probabil..chiar posibil. Totusi, eu cred ca cei care se simt in stare, ar trebui sa intre in politica. Neputinta si mizeria realitatii pot anihila rapid orice impuls de a face ceva. Totusi, cred ca o gandire si actiune colective, in sensul neabaterii de la o serie de valori, ar putea initia o schimbare ( e ca atunci cand iti vine sa arunci si tu gunoiul pe langa cos, cand vezi maldarul din jurul lui, insa te abtii si il arunci in cos ).

Hmm..  Suna bine ce am scris mai sus. Dar azi sunt intr’o Jekel-Hyde kinda day. It could be all just idealistic bullshit! Eu nu cred ca as putea face politica. Pentru a face politica ( si se aplica si in alte domenii ) nu iti trebuie diplomatie, etica & altele..  trebuie doar sa poti manca rahat. Ba nu. Dupa cum bine ma corecta un prieten arhitect – trebuie sa iti placa sa mananci rahat! Turkish delight! 😉

So, if you can play the game, play it! If you don’t, learn the rules and keep the score :).


Ready, Steady…Stop?

iunie 5, 2008

You have to be the ball !

Romanii sunt, in mare masura, pasivi. Ne place sa ne uitam, sa comentam si sa emitem judecati. Noi nu trebuie sa fi facut vre’o data, noi stim oricum mai bine. La politica si la sport ( si la amor, as adauga eu ;), „ne pricepem” cel mai bine. Despre politica si amor, intr’un alt post. Acum, despre sport as vrea sa scriu un pic.

Am fost acum ceva ani in UK ( Londra, York, Cambridge si Edinburgh ). Nu a fost calatorie de business, deci am avut ocazia sa observ locuri si oameni. Mai ales oameni. Am constatat ca imi plac englezii. Stiu, vei zice ca sunt reci, banali, iar femeile sunt urate si nu se prea rad pe picioare. Could be.

Mie mi’au placut din multe motive. Unul dintre ele este faptul ca practica mult sport fotbal. Au terenuri cu iarba si fara iarba, peste tot. Iar cand e cu iarba, e verde si bine intretinuta, chiar daca apartine unei mici comunitati. Au multe sali de sport. Alearga si joaca mult fotbal. Am vazut englezi jucand fotbal pe o casa cu un acoperis plat! Iar cand discuta despre sport fotbal, sunt inflacarati si chiar simti pasiunea. E simplu – pasiunea e pentru ca stiu despre ce vorbesc – ei fac sport, nu doar vorbesc despre sport.

Noi cred ca facem foarte putin sport. Nu te gandi la tine sau apropiatii tai corporate trendy ( care tocmai si’au facut abonament la WorldClass ). Ma refer la nivel national. Romanii sunt prea obositi si sictiriti sa se miste. Romanii isi dau copiii la sport doar cand sunt foarte grasi.. sau ca sa faca bani multi…ca Nadia si Hagi. Sportul e mai mult decat atat. Face parte dintr’o filosofie sanatoasa de viata. „Lupta” si competitia, pot cladi caractere frumoase.

Si iata dovada ca nu sunt ipocrit – My sports :

Tenis – my first love 😉

Definitely my favorite! Am inceput sa joc tenis pe la 14 ani. Tarziu pentru performanta. Tenisul trebuie inceput pe la 8 ani. Eram frustrat ca aveam o racheta de lemn ( reghin ) .. cei mai ‘cool’ din vremea aia aveau de grafit. Am jucat destul de des pana la 18 ani. Apoi, nu am mai jucat aproape deloc pana acum un an, cand m’am calificat intr’o finala de amatori corporatisti ;). Acum joc in sferturi, in aceeasi comepetitie ajunsa la editia 3.

Fotbal – THE sport for a team!

Desi am jucat foarte putin in generala si si mai putin in liceu, somehow, I am pretty good at it ;). De anul trecut, am o super echipa de oameni din diverse companii… jucam cand avem timp si cu cine accepta provocarea. Anul trecut, am jucat intr’o Cupa Mondiala :p

Golf – Clean air, networink & more!

Now, that’s a cool one! Nu e nici de snobi, cum cred unii.. si nici foarte usor, cum am crezut eu! Sunt inca incepator, desi cica „prind” foarte repede. Din pacate, nu joc asa de des cum mi’as dori. Am jucat ‘pe afara’ si la Clubul Diplomatilor ( jucat e mult spus.. doar la driving range.. nu sunt inca de green :p ).

Mai joc si bowling. Iar saptamana viitoare vreau sa merg la catarari, la invitatia unui bun prieten. Tot pe ‘ to play list ‘ este si squash’ul. I bet I can kick ass at it!

Pentru cine nu a facut sport, acest post va parea banal. The others, know exactly what I mean 😉

Hai Romania, pe 9 iunie! ( Romania-Franta 2:1 ? )

Later edit : si 0-0 e bun 😉

Later, Later edit : Felt so ashamed about our team… 😦


Dupa 50 de posturi…

iunie 3, 2008

Don’t blog too often..it is addictive!

Pe 4 noiembrie, anul trecut, scriam primul post pe blog. Eram in aeroport.

De ce mi’am facut blog? Nu stiu! Am vrut sa vad cum e. Imi place sa experimentez. 

Oamenii au bloguri. Surprinzator de multi. Surprinzator de pestriti. Nu m’ar mira sa dau peste blogul zugravului sau electricianului meu. E de bine. Lumea vrea sa comunice. Lumea vrea sa se stie. Nu stiu ce au unii cu bloggerii. Desi e trist cand unii numesc bloguri, o adunatura de filmulete si poze. Parca nu e ok nici cand anumiti bloggeri, cu cat devin mai faimosi, cu atat scriu mai putin si mai irelevant. Pana cand ajung la performanta de a scrie posturi „monosilabice” la care nu sunt interesante, decat ‘sutele’ de comentarii inflacarate.  Overall, din cate am vazut eu, bloggerii sunt ok. Spre surprinderea unora, au si viata offline, ba chiar, in unele cazuri, foarte interesanta.

 Imi place sa scriu pe blog! E super sentimentul cand vezi ca ai cititori. E funny cand te intalnesti cu prietenii si incerci sa le zici de una, de alta…iar ei spun mda, am citit pe blogul tau :).

Cele mai citite posturi sunt cele „business”. Somehow, cel mai citit post este asta ( cu multe cautari pe google dupa business culture & related ). Desi imi place sa scriu si sunt citite, nu voi scrie doar despre business ( desi genul asta de posturi vor avea o pondere mare ). Blogul va ramane in continuare despre… mine.

But enough about blogging! I hate those shows where they talk about… how great is their show 😉


Fake it, ‘till you make it?…

mai 16, 2008

Never underestimate your audience… they may really get your „jokes”!

Fake it ‘till you make it. Aud tot mai des expresia asta in ultimul timp. Si stiti parerea mea despre clisee..

Sincer, nu prea sunt de acord cu genul asta de „filozofie”… mai ales in business. E greu sa ‘pacalesti’. Si daca reusesti, e foarte stresant si e pe termen scurt. Nu o poti face la nesfarsit. Nu poti promite mai mult decat poti livra. Am cazut si eu in capcana asta acum 3 ani. Credeam ca mai multi clienti inseamna mai bine si mai profitabil. Am luat mai multi decat puteam duce ( 2 relocari de companie si 2 studii pentru proiecte rezidentiale, in acelasi timp ). Nu am facut decat sa muncesc foarte mult, cu rezultate mediocre ( fata de standartele pe care mi le setez ). O sa revin cu un post despre ‘marimea’ clientilor ;).

Nici cu imaginea ta nu te poti juca. Poate cel mult sa experimentezi. Totusi, nu esti masina pe care o conduci. Nu esti costumul pe care il porti. Nu esti restaurantele si cluburile pe unde mergi. Nu esti persoanele ‘influente’ si starurile din diferite industrii, cu care te afisezi. Nu te definesc prietenii tai cei mai buni. Esti toate acestea la un loc! Sau mai bine zis, esti exact starea de spirit pe care cele de mai sus, te fac sa o transmiti celorlalti.

Dar totusi ce faci cand esti la inceput si vrei mult enorm de mult? Cand nu ai cum sa nu te compari cu ceilalti, cu toti.. si te uiti in sus la ei, ca si cum le’ai fi dat voit un avans. Cand stii cat poti, iti vine sa sari cateva etape intermediare, care par asa de boring in comparatie cu dorinta ta de afirmare. Cate masti iti poti permite sa poti? Sigur, interbarile de genul asta au raspunsuri complicate…si mie imi plac nuantele. Unele reguli de ‘razboi’ spun sa te arati puternic cand esti slab si sa pari vulnerabil cand esti puternic. Nu si la inceput. Mai ales in business! Trebuie sa construiesti pe o fundatie solida si sa fii sincer si autentic.

Build it, and it will come! … then Make it, or brake it! Mi’a luat ceva timp sa ma prind de expresiile astea. Par simple si stupide. Dar, de fapt, sunt chiar pline de sensuri. In mintea mea, it goes something like this: lamentarile si zmiorcaielile de genul „as putea sa fac si eu, dar nu am bani si, oricum, eu sunt prea cinstit pentru hotia din jurul meu, blah..”, sunt inutile. Eu cred ca neabaterea de la propriile principii, e o strategie castigatoare pe termen lung ; o idee de afaceri buna, isi va gasi intotdeauna si finantare si concretizare. Banalul deja „Daca vrei, poti”, chiar functioneaza. Construieste ceva. Orice. Ceva in care crezi si la care simti ca te pricepi. Acel CEVA pe care il astepti ( bani, faima, recunostere sociala, chicks 🙂 ), va veni mai devreme sau mai tarziu. Si daca acel CEVA este falimentul, esecul? Ce daca! Tot a venit ceva.. nimic nu e mai ingrozitor decat sa astepti sa nu ti’se intample nimic. Macar vei stii cand sa te opresti.

Life can be good!


Ghid practic contra frustrarii

aprilie 23, 2008

Don’t hate the player, hate the game !

Ignoranta. Necunostere. Neputina. Invidie. Frustrare. Ura. 6 easy steps to f#$k up your life.

Cu dedicatie, pentru oamenii frustrati. Sigur ii cunosti. Iti zgarie masina in parcare, a treia zi dupa ce ti’ai cumparat’o. Te privesc cu invidie, de parca succesul tau se bazeaza pe insuccesul lor. Urasc cam tot ce misca si nu’si dau seama cand incep sa se urasca pe ei insisi :

1. Opreste’te! Reset your brain. Pentru cateva momente, nu te mai gandi la nimic. Nu te gandi la tine. Nu te gandi la neimpliniri. Nu te gandi la altii.

2. Analizeaza & Planifica. Urasc oamenii care traiesc un mare disconfort vis’a’vis de propria viata, dar sunt total pasivi. E clar ca ceva nu merge. E clar ca trebuie sa schimbi ceva. Dar ce? Nu stiu. Tu stii. Analizeaza’te. Clarifica’ti propriul sistem de valori. Clarifica’ti relatiile cu prietenii / rudele / colegi/ etc. Descopera sau redescopera pentru ce anume traiesti si pentru ce ai vrea sa traiesti ( you know..  bani, femei, cultura, poezie, acea masina, calatorii, or whatever shakes your tree ;). Pe scurt, fa astfel incat sa iti fie clar unde esti, unde ai vrea sa ajungi … si ce trebuie sa faci in acest sens.

3. Actioneaza. Dupa ce ai prioritizat, trebuie sa actionezi. Asta nu inseamna ca de maine te apuci si implementezi toate schimbarile. Nu cred in schimbari peste nopate.  Desi, ai putea sa demisionezi onorabil, chiar de maine…  ca tot mi’se plangea un prieten ca isi uraste locul de munca.

4. Evalueaza. Daca tot te’ai apucat de schimbari, e bine sa nu umbli cu jumatati de masura. Dupa o perioada, vezi daca noua ta atitudine te face sa te simti bine. La urma urmei, despre asta este vorba – trebuie sa te simti bine in viata ta! Daca nu e cum iti doresti, te poti intoarce la pasul 2.

5. Accepta. Asta e momentul cel mai important. Trebuie sa inveti sa te accepti. Sa iti accepti conditia si sa iti accepti limitele. Este ok daca nu o sa faci 1 milion de euro. Este ok daca nu vei avea niciodata afacerea ta. Este ok daca nu esti vedeta si te stiu doar prietenii tai. Nu, nu este vorba de limitare sau sa abandonezi ‘lupta’. E doar in legea firii, sa nu putem iesi toti pe primul loc. Locul 2 poate fi foarte bun. Damn it, e bine sa fii si ‘la mijlocul clasamentului’. Atata timp cat te bucuri de ‘competitie’

6. Traieste! Live, damn it, Live! Traieste’ti propira viata. Bucura’te de chestii marunte, insa, fara sa uiti sa aspiri si sa tintesti spre giganti. Experimenteaza! Este minunat sa esuezi, stiind ca ai incercat, decat sa traiesti toata viata cu acel gen de gand „ce s’ar fi intamplat daca?”. Nu’ti fie frica sa fii fericit. la urma urmei, „pursuit of happines” este un scop OK si nobil. I’m sure God wants us to be happy. Forget all the religious crap.

Nu e nimic complicat. Este simplu si este de bun simt ce e mai sus. Nu cred in retete prescrise. Nici macar nu trebuie sa stii de la inceput ce schimbari trebuie sa faci. Trebuie doar sa constientizezi ca trebuie sa le faci.

And for all the kibitzs and haters out there, da, poate si eu am frustrarile mele si nu imi dau seama..  si poate si eu sunt uneori invidios. Incerc insa sa imi canalizez „pornirile” spre mine -cauza tuturor neajunsurilor sau implinirilor….mele 😉


Alege’ti partenerii, pe campul de lupta!

aprilie 6, 2008

People are devious! It’s a fact.

Ma pasioneaza relatiile interumane, fie ele de business sau nu. Dar, pe cat de mult cred ca ma pricep, pe atat imi dau seama ca, de multe ori, sunt departe de adevar!

In afaceri, dupa ce ai trecut de perioada ‘one-man-show’ , trebuie sa stii sa iti alegi echipa, clientii, furnizorii…si chiar partenerii ( desi, toti pot fi numiti generic, parteneri ). Cand iti place ce faci si faci exact ceea ce iti place, te auto-incarci cu o doza entuziasm si pozitivism. Si crezi ca toti cei cu care vei interactiona, sunt la fel. Wake-up call : they are not! Oamenii din echipa te pot lasa balta exact cand ai mai mare nevoie, clientii pot sa iti plateasca tarziu sau deloc iar ‘furnizorii’ pot sa nu livreze cum v’ati inteles si sa schimbe regulile in timpul ‘jocului’. Cum poti sa iti dai seama inainte sa se intample? Nu poti!

Increderea si creditarea totala nu sunt decat semne de slabiciune. Sigur, nu poti trai la limita paranoei, banuind tot si pe toti din jurul tau ( desi conducatorii cu accente paranoice, nu au fost niciodata tradati.. they killed everyone in time 😉 )

Experientele personale, anterioare, sunt singurele care dau masura increderii pe care o poti acorda cuiva! Suna pragmatic, dar e adevarat. Remeber, we’re talking about business, not love here 😉 Toate parteneriatele / proiectele care pornesc dupa o discutie avuta ‘la o bere’ cu un amic, despre care crezi numai de bine si pe care crezi ca il stii..  ca e baiat bun, impartasiti aceleasi valori si radeti la aceleasi glume, au toate sansele sa esueze! Prietenul  / cunostina cu care pornesti la drum si cu care credeai ca esti atat de compatibil, te poate dezamagi profund, intr’un mod mod foarte costisitor.

Ideal ar fi ca, ianinte de ‘marele proiect’ comun, sa poti avea o experienta concreta, cat de mica, cu viitorul angajat, client, partener. Acolo iti poti da seama de seriozitatea si de eficienta lui .. si tot acolo, ‘in mijlocul luptei’ iti vei da seama ce stii sau ce credeai ca stii despre el. Nu spun ca este intotdeauna posibil sa ai aceasta experienta concreta, inainte…  spun doar ca ar fi foarte „cost effective” 😉

 


Win-Win situation?

martie 29, 2008

Choose your disciples! They may spred your word.

Inainte, era cool sa iti pui pe usa : ” Fam. ing. Popescu „. Acum se poarta Masterele, MBA’urile, EMBA’urile si doctoratele. Am ajuns sa cred ca, daca nu imi dau un doctorat in ceva, curand nu o sa imi mai raspunda lumea la telefon. La fel de ‘la moda’ sunt si trainingurile, workshop’urile si conferintele. Nu cred ca exista domeniu in care sa nu existe un ‘guru’ dispus sa invete si sa explice. Si lumea se duce. Salile sunt pline. Se asculta, se intreaba si se aproba.

E bine. E un sentiment placut. Mai afli ca cei n P din marketing sunt n+1. Mai afli cat de web 2.0 esti … sau cum sa te pazesti de crash’ul sau bubble’ul care tocmai pandeste’n industrie. Si eu mai merg cand am timp. Uneori e funny, alteori se spun lucruri interesante. Iar alteori imi vine sa ma urc pe scena sa ii tai microfonul.

Insa, eu am invatat sa fiu precaut cu cei care isi etaleaza prea des vastul vocabular de business. Acum ceva vreme, am semnat un contract cu un furnizor de consultanta juridica. Dupa 2 saptamani, m’a chemat sa renegociem contractul. Nu isi calculase bine ‘timpii’. Mi’a zis zambind ca o sa ma coste un pic mai scump, dar ca trebuie sa accept, pentru ca astfel el o sa lucreze intr’adevar eficient iar eu o sa beneficiez de o consultanta de calitate… „E o situatie de tip Win-Win”, mi’a zis senin.

De fapt era o situatie de tip ” I screwed you and you have to accept it, if you don’t want to be screwd again „!

Win-Win asta nu se poate adapta la orice situatie, cum cred unii! De multe ori e vorba doar de bun simt si nu e nevoie de o titularizare pompoasa. De cele mai multe ori e vorba de o situatie de tipul – ” tu trebuie sa iti faci treaba, iar eu trebuie sa primesc ce ne’am inteles contractual „. The way I see it, nu exista „Win-Win” situations! Daca e vorba de Win sau Lose, e vorba si de un conflict. Deci de invingatori si invinsi. Faza cu, ‘ne batem, dar castigam amandoi’, e bullshit!

Eu as merge la un curs sa ma perfectionez in „Cum sa depistezi un bullshit’er, cand incearca sa iti ‘vanda’ ceva”. I want to be in a ” Be careful, I can tell if you want to @#$% me, situation” 😉


Friends 2.0

martie 24, 2008

The worlds aren’t colliding any more…

 Prietenii sunt importanti. Fara prieteni nu se poate. Nu are importanta daca nu sunt asa de buni si sinceri cum ii credeai. Sau daca uneori te dezamagesc.  Intotdeauna am avut multi prieteni si mi’a placut sa socializez. Pana pe la 23 de ani, lucrurile erau destul de simple. Intalnirile erau dese si se puteau intampla oricand. Daca ieseam cu 2 amici si ma intalneam intamplator cu un al 3’lea, nu era nicio problema. S’ar fi integrat perfect in grup. Prietenii mei se cunosteau intre ei, intr’o masura mai mare sau mai mica.

Acum e diferit. Nu spun ca imi place sau displace, doar ca e diferit. Cei foarte vechi s’au imputinat. Sau ne vedem/auzim asa de rar, incat numai prieteni nu suntem. Practic, acum am cam 4 grupuri de prieteni : Prietenii Parteneri de afaceri, Prietenii de conjunctura ( pe care nici nu mai stiu exact de unde ii stiu), Prietenii din scoala si Prietenii din copilarie. Frecventa intalnirilor se intampla in aceeasi ordine.

Acum avem OutlookCalendar si nu mai putem stabili unde si cand ne vedem, decat dupa 10 minute de discutii la telefon. Mai grav, unii pun chiar secretara sa se ocupe ;). Intalnirea cu „vechea gashca”, este indelung planuita..dar pare sa se amane la nesfarsit. Iar daca, intamplator, 2 dintre grupurile amintite se ‘intersecteaza’, intalnirea parca nu are sens.

Anul asta, in septembrie, planuiesc o mare petrecere de ziua mea. Inca ma gandesc cum sa o ‘configurez’ 😉

Life can be friendly, sometimes…