Daniel 3.0

octombrie 1, 2008

I am 30 years young!

Pe 20 septembrie a fost ziua mea! Nu ca celelalte zile de pana atunci nu ar fi fost ale mele… Am sarbatorit cu 70 de prieteni undeva deasupra orasului.

” Aaaa, La Multi Ani! Schimbi prefixul! ” . O expresie stupida pe care, evident, am auzit’o des. Am primit si multe sfaturi. Unele cerute. Majoritatea neintrebate. Se pare ca e un moment important. Se cere multa introspectie. E momentul  ” adevaratului inceput ” cum mi’a spus un bun prieten, cand trebuie sa „imi pun multe intrebari”. Cine sunt? Ce vreau de la viata? ( this one sounds really lame ).

Mie imi plac raspunsurile. Dar, daca e vorba de intrebari, eu asa le vad :

Cine ?  Isn’t it obvious? 😉

Ce ?  Despre intrebarea asta nu vorbim. It is for dumb people who didn’t get it in the first place.

De ce ?  E o intrebare care, de obicei, naste alte intrebari. E complicat. Uneori, nici nu e bine sa cauti raspunsuri. Sau sa le constientizezi. Uneori, raspunsul este pur si simplu ” pentru ca!  ”

Cand ?  Este o intrebare care trebuie, cateodata, ignorata. Rabdarea este o virtute. Trebuie sa stii sa astepti, chiar cand simti ca trebuie sa se intample Acum. Si, in plus, unde ar mai fi farmecul si „magia” daca am stii tot timpul Cand o sa se intample.

Cum ? Eh..! Ce frumos ar fi sa stim exact Cum! Unii au impresia ca stiu. Au scris si carti si „retete”. Eu cred ca e plictisitor sa stii de la inceput Cum. Pentru mine, semi-intunericul si „necunoscutul” sunt extrem de motivante. Si, oricum, aici raspunsul vine de la sine. Trebuie doar sa iti cunosti destinatia.

Unde ? Fara raspuns e foarte grav si trist. Trebuie sa ai neaparat o ‘tinta’. Sau mai multe. Iar distanta pana la tinta trebuie sa fie ajustabila. Si, bineinteles, destinatia nu trebuie sa fie un scop in sine, ci doar pretext pentru Calatorie.

Un  prieten de aceeasi varsta cu mine imi spune in gluma despre ce ne asteapta. Imi zice : ” peste cativa ani o sa ma chemi la nunta. Apoi la botez. Pe la 40 de ani o sa ai middle age crisis si o sa vrei sa iti serbezi ziua intr’un club cu multe fete, pe la 50 de ani o sa ne mintim ca viata acum incepe sa fie frumoasa…  iar de la 60 de ani incolo o sa ma suni sa imi zici ” Auzi ba, ai auzit de X? S’a dus! „.

Cum o sa fie? Nu stiu. Imi imaginez si simt, dar nu stiu exact. Nici nu as vrea sa fie altfel! All I know is that I’ll try to make the best of it! ( damn English! )

 

Life can happen!


Business Culture … si un pic mai mult.

ianuarie 30, 2008

Vorbeam mai devreme de interactiuni in afaceri.

Dupa o cina indelungata (wine included) cu doi parteneri de afaceri – unul din Israel si celalalt din China – iata ce a iesit :

myname.jpg

Believe it or not, ce e scris mai sus, inseamna numele meu, „Daniel„, scris in ebraica si in chineza. In chineza cica inseamna ” Red Bless ” iar in ebraica inseamna ” God is my judge! ” 😉 E clar ca in ebraica suna mult mai bine…  so don’t judge me!

Cu timpul, constat ca o parte din partenerii de afaceri imi devin treptat prieteni. Sincer, nu stiu daca e bine pentru business. Bine a zis cine a zis ” Sa nu faci afaceri cu prietenii sau rudele! „. De fiecare data incerc sa contrazic zicala asta. Nu prea mi’a iesit. Se pare ca noi romanii nu putem vedea limita unde se termina prietenia si incepe relatia de afaceri. Vrem mereu favoruri, discounturi si amanari..  si daca ‘prestatia’ e proasta, e OK, ca ‘doar suntem prieteni!’. Cred ca tine totusi si de momentul cand se leaga prietenia: inainte sau dupa relatia de business.

In relatia cu strainii parca e altfel. Bariera de limbaj isi spune totusi cuvantul….”prietenia” ascunde multa diplomatie.