Confortable silence…

decembrie 5, 2008

Let’s all just shut the f#$% up for a moment!

Prieteniile sunt importante. O prietenie se masoara in ani, in intensitate sau in raporturi de interese. Cand ajungi sa masori prieteniile, ori ai prea multe, ori prea putine, ori iti permiti luxul sa alegi si sa le pastrezi pe cele autentice. Sau pur si simplu e sfarsit de an, si, instinctual, tragi linie si aduni si la capitolul asta.

Primesc tot mai multe telefoane de curtoazie in ultimul timp. De la persoane importante, care pe timp de necriza, ar fi fost foarte greu de gasit pentru o intalnire face-to-face. Nu judec. Si eu sunt la fel, poate. Nu’i asa, avem prea putin timp sa ne vedem cu ‘toata lumea’.. la fel cum vom gasi imediat minute si chiar ore pentru anumite intalniri. Totul se rezuma la raportul de interese. Ce rece si pragmatic suna cand e vorba de relatiile de prietenie! Dar asa este. Te vezi cu cineva, stiind sau sperand in rezolvarea unor nevoi… de dragoste, afectiune, bani, compasiune, dependenta, apartenenta, ascensiune, and so on..

Azi aveam 3 intalniri destul de importante. La una dintre ele sigur am pierdut leaduri bune de business. Le’am refuzat sau le’am amanat. Am preferat sa ma vad cum un vechi prieten. Este aproape cel mai vechi prieten al meu. Nu ne’am mai vazut de 2 luni. Timp destul sa se fi schimbat multe …si toate sa ramana la fel. Nu am stat mai mult de 30 de minute.  Am vorbit banalitati. Nu am schimbat idei marete, nu am spus glume si nu am vorbit de afaceri..de fapt nu prea am vorbit deloc.  Momentele de liniste nu au fost penibile. Nu au ascuns nimic si nici nu au insemnat ezitari. A fost o tacere confortabila.

Silence can say a lot…


Friends 2.0

martie 24, 2008

The worlds aren’t colliding any more…

 Prietenii sunt importanti. Fara prieteni nu se poate. Nu are importanta daca nu sunt asa de buni si sinceri cum ii credeai. Sau daca uneori te dezamagesc.  Intotdeauna am avut multi prieteni si mi’a placut sa socializez. Pana pe la 23 de ani, lucrurile erau destul de simple. Intalnirile erau dese si se puteau intampla oricand. Daca ieseam cu 2 amici si ma intalneam intamplator cu un al 3’lea, nu era nicio problema. S’ar fi integrat perfect in grup. Prietenii mei se cunosteau intre ei, intr’o masura mai mare sau mai mica.

Acum e diferit. Nu spun ca imi place sau displace, doar ca e diferit. Cei foarte vechi s’au imputinat. Sau ne vedem/auzim asa de rar, incat numai prieteni nu suntem. Practic, acum am cam 4 grupuri de prieteni : Prietenii Parteneri de afaceri, Prietenii de conjunctura ( pe care nici nu mai stiu exact de unde ii stiu), Prietenii din scoala si Prietenii din copilarie. Frecventa intalnirilor se intampla in aceeasi ordine.

Acum avem OutlookCalendar si nu mai putem stabili unde si cand ne vedem, decat dupa 10 minute de discutii la telefon. Mai grav, unii pun chiar secretara sa se ocupe ;). Intalnirea cu „vechea gashca”, este indelung planuita..dar pare sa se amane la nesfarsit. Iar daca, intamplator, 2 dintre grupurile amintite se ‘intersecteaza’, intalnirea parca nu are sens.

Anul asta, in septembrie, planuiesc o mare petrecere de ziua mea. Inca ma gandesc cum sa o ‘configurez’ 😉

Life can be friendly, sometimes…