China, to be continued…

Septembrie 21, 2010

Third time is a charm!

Iunie este cea mai frumoasa luna din an! Este pentru planuri imediate. E un fel de vineri a lunilor, cand te poti pacali ca ai controlul total al propriei vieti si iti apare un zambet ciudat si hedonist in coltul gurii.

Simbolul pentru Intelepciune

A fost pentru prima data cand m-am gandit din timp la vacanta. Fiind un an greu, simteam nevoie de liniste si de odihna, deci aveam 2 optiuni: la munte (desi nu ma catar, imi place foarte mult) sau undeva pe o insula fara wireless.
Si pentru ca uneori cauti explicatii si ceri sfaturi doar ca sa iti confirmi deciziile deja luate..sau pentru ca uneori e mai mai util sa bei un ceai fierbinte pentru a te racori in canicula verii, am ales sa plec iar in China.
Am ales iar adrenalina, departare si mister si nu m-am odihnit deloc in sensul clasic.

Am plecat in august si am stat 14 zile. A fost a treia calatorie in China in ultimele 14 luni.
De data asta am plecat pe cont propriu (fara sa fiu invitat). In primele vizite nu stiam ce o sa se intample, cu cine aveam sa ma intalnesc sau ce urma sa vizitez, insa data asta am planuit totul de acasa si stiam exact ce vreau: sa vad Expozitia Mondiala si sa explorez in sfarsit in voie Shanghai-ul. In plus, am onorat si o invitatie in insula Putuo.

Expozitia Mondiala (Shanghai Expo 2010)

Daca Mecca este sfarsitul si inceputul drumului pentru islamici si un crestin adevarat isi doreste sa parcurga El Camino de Santiago, Expozitia Mondiala ar trebui sa fie destinatia suprema pentru oricine vrea sa inteleaga complexitatea omenirii si se percepe ca fiind un cetatean al lumii.
Trebuie sa ne uitam putin in urma pentru a intelege magnitudinea si importanta acestui eveniment:
Prima Expozitie Mondiala a avut loc in 1851 in Londra, de atunci si pana in prezent trecand prin trei etape:

 1851-1938Etapa „Industrializarii”, cand evenimentul era folosit pentru prezentarea ultimelor inventii si descoperiri ale stiintei si tehnicii (Telefonul a fost pentru prima data prezentat in cadrul Expozitiei Mondiale).

1939-1987Etapa „Schimbului Cultural”, cand inventiile si tehnologia nu au mai fost pincipalele subiecte ale Expozitiei. In aceasta perioada a inceput sa se puna accentul pe implicatiile culturale ale interactiunii umane si impactul acestora asupra dezvoltarii si viitorului omenirii.

1988-prezentEtapa „Brandingului de tara”. Ca si cum natiunile au fost in cautarea propriei identitati iar acum e momentul pentru a arata si impartasi cu restul lumii maretia si realitatile specifice.

Cand vorbesti despre China, incepi sa te obisnuiesti cu „cea/cel mai mare”, insa Shanghai Expo da noi valente acestei expresii! Am ramas surprins, desi imi setasem asteptari inalte. Pe o suprafata de 5 kilometri patrati puteai sa pornesti intr-o calatorie surprinzatoare..si daca aveai la dispozitie cel putin o saptamana si jumate, puteai sa vizitezi TOATA lumea, la propriu!

 Aproape fiecare tara avea un pavilion construit dupa buget si imaginatie: unele pavilioane aveau o arhitectura absolut incredibila, altele aratau banal insa iti era foarte greu sa le parasesti odata intrat inauntru. Unele m’au impresionat prin mancarea traditionala, altele prin frumusetea suvenirurilor (tarile africane, arabe), iar altele prin autenticitatea oamenilor (la Pavilionul Yemenului aproape ca au „rapit’o” pe Cristina incercand sa o convinga cat de bine ii sta cu bratari de aur pe maini 🙂 )

Totusi, nu cele de mai sus m-au impresionat cel mai mult, ci felul cum a descurs toata experienta! Eu sunt un om al detaliilor, cu un recunoscut simt al criticii. Chinezii s-au gandit la toate si au functionat perfect. De la tot ce a insemnat reabilitarea orasului si a infrastucturii, la linia de taxiuri noi, special introdusa pentu Expo, la statia de metrou special construita pentru Expo, la cozile relativ mari, dar „fluide” de la intrare, la curatenie, la „stropitoarele” cu vapori de apa contra caldurii (foarte utile in cele 2 zile cand au fost 50 de grade), pana la hartile si chioscurile cu informatii puse exact unde trebuie. Pare simplu de facut. Nu si cand vorbim de aproximativ 400.000 de vizitatori pe zi! Ca sa ne amuzam, am facut un exercitiu mental, imaginandu-ne cum s-ar fi desfasurat lucrurile intr-un Bucharest World Expo 😦

La fel de admirativ am privit si felul in care au tratat chinezii securitatea acestui eveniment. Desi anumiti occidentali au comentat cum ca prezenta politiei era „apasatoare”..eu nu sunt deloc de acord! Sa nu uitam unde ne aflam: in tara cu cea mai mare populatie din lume..la evenimentul cu una dintre cele mai numeroase pariticipari din toate timpurile. Mi s-ar fi parut ciudat sa nu te controleze ca la aeroport la intrare. In rest, cu noi politia a fost foarte amabila de fiecare data. Eu in China m-am simtit ca fiind in cel mai sigur loc de pe planeta.

Apropo de Romania… (sau despre un pavilion in forma de mar stricat)

Da, am avut si noi pavilion la Shanghai si ma bucur ca vizita mea nu s-a sincronizat cu lansarea mult discutatului brand de tara! (care s-a intamplat chiar aici in Shanghai)

Una din partile mai putin bune ale Expozitiei este ca la anumite tari se sta foarte mult la coada. Spre exemplu, la pavilioanele (considerate super hot) Chinei, Japoniei, Germaniei, Coreei de Sud, Indiei etc. se putea sta chiar si cate 7 ore la coada! De asta e nevoie de cel putin 11 zile pentru a vizita intreaga expozitie. Am calculat fiecare minut al calatoriei in China si 7 ore pierdute la o coada ar fi fost ineficient…asa ca, cu parere de rau, nu am vizitat pavilioanele tarilor mai sus mentionate. In schimb am vizitat alte 20 si ceva de tari la fel de minuntate.
Am trecut inevitabil si pe langa pavilionul Romaniei. Ne-am asezat la coada si am stat. Dupa 1 ora am plecat (s-a intamplat la fel in 2 zile diferite). La noi la coada era altfel decat la celelalte tari: nu se misca deloc. Aparent, nici la cozi nu ne pricepem. Stiu, o ora nu era asa de mult comparativ cu alte pavilioane…insa dorinta de a explora alte tari a fost mai mare decat curiozitatea de vedea  cu ce „minunatii” s-au prezentat romanii. Standul nostru era printre putinele unde se tineau concerte in fiecare zi. Probabil de aici explicatiea pentru perioada mare de asteptat.

Recunosc, mi-as fi dorit totusi sa vad ce si cum era inauntru! Pana in momentul respectiv, Pavilionul Romaniei avusese  aprox. 3 milioane de vizitatori si se estimeaza ca numarul acestora va ajunge la 7 milioane pana la sfarsitul manifestarii. Apropos de spirit antreprenorial – mi’as fi dorit sa am o taraba si sa vand mici (sau orice) la etajul cu mancare specific romanesca 😉

Despre Shanghai Expo e mult de scris, probabil ar fi fost interesant un intreg post doar despre acest subiect.
Vazuta prin ochii mei, aceasta Expozitie Mondiala este ca o scena interactiva imensa, formata din pavilioanele tarilor participante..iar vizitatorii sunt spectatori care vin sa se uite cum natiunile isi descopera sau isi joaca propriul rol in lume.  Daca puteti, merita sa faceti efortul unei vizite – mai sunt 40 de zile pana la inchiderea expozitiei.

O evadare de 3 zile…

Desi nu a fost planificat din tara, am avut surpriza si onoarea sa fim invitati pe o insula, la Muntele Putuo.
Am preferat sa „sacrificam” din zilele planuite pentru Expo pentru aceasta mini calatorie. Si nu am regretat deloc!

Ca sa ajungem in Putuo a trebuit sa plecam spre Ningbo (un oras important aflat langa Shanghai) mergand pe cel mai lung pod trans-oceanic din lume. 40 de km prin mijlocul marii, ce iti ofera o exeprienta unica. Sentimentul este incredibil si nu ai cum sa nu te intrebi cum l-au construit. Din pacate nu prea te poti opri (decat putin pe banda de urgenta)..asta pana va fi gata o platforma imensa care va gazdui un hotel, galerii comerciale si restaurante.

Ningbo este unul dintre cele mai vechi orase din China, cu o istorie politico-economica foarte interesanta. Una dintre legendele localnicilor spune ca stramosii japonezilor au plecat de fapt din acest oras, cu mii de ani in urma. Este unul din porturile mari ale Chinei si un important oras turistic (aici se gasesc 4 temple importante).

Fiind doar oras de tranzit catre Putuo, in Ningbo am stat doar o noapte si nu am vizitat prea multe – am avut timp doar pentru centrul vechi si Turnul Tianfeng. Am fos cazati la un Howard Johnson de 5* unde am trait cea mai placuta experienta ca turist (primul hotel in care am avut valet, meniu de perne si de saltele, un pahar cu lapte cald la miezul noptii..si cele mai bune fructe de mare)

Insula si Muntele Putuo

Dupa o calatorie cu masina si vaporashul (cam 2 ore in total) am ajuns in Putuo.
Am stat la un boutique hotel pe malul marii, tot aici fiind cazati si un grup mare de calugari budisti. Este foarte linistitor sa te intalnesti cu ei la lift, pe holuri si la restaurant.. mai ales dupa „nebunia” de la World Expo.

Putuo este un munte important in China. Nu prin inaltimea lui, ci prin cele 2 temple si statuia Zeitei Guan Yin. Este unul din cei 4 munti sacri ai Budismului chinez.

Nu am avut timp de plaja.. am preferat sa vizitam Templul Puji si statuia GuanYin si sa ne plimbam prin padure.

La Puji am ajuns in plina sarbatoare: unul dintre sefii calugarilor de la templu fusese avansat. Poate de asta totul imi parea mult mai viu decat la templele confucianiste si taoiste vizitate in primele mele calatorii. Desi poate doar la Templul Orasului Interzis am mai vazut atat de multa lume, sentimentul de liniste si atemporatiltate era totusi prezent.
Statuia Zeitei Guan Yin este la cateva sute de metri de templu si se ajunge la ea printr-un drum chiar pe marginea muntelui, avand marea intr’o parte si padurea in cealalta. Se merge incet. Nu are sens sa te grabesti. Din cand in cand treci pe langa un calugar care urca muntele mergand in genunchi, facand matanii. In Zeita Guan Yin isi pun speranta foarte multi chinezi credinciosi. Se spune ca face minuni si indeplineste dorinte, fiind protectoarea familiei.

Pana sa ajung aici am crezut ca odihna perfecta se poate intampla pe o insula tropicala. Aici e diferit. E o liniste aparte si e locul perfect cand simti nevoia sa fugi de tot..de tine, de lume, de probleme, de griji. Pe plaja am ajuns doar la miezul noptii doar pentru o scurta plimbare si o discutie interesanta cu prietenii nostri chinezi. Plaja nu este luminata decat de lumina lunii si aerul este proaspat (pe insula nu au voie alte masini decat cateva microbuze pentru turisti). Pacat ca am stat doar o zi si o noapte.

Back to Shanghai …

„Ce poti sa faci in Shanghai?”, ma intreaba multi prieteni. Foarte multe! Insa nu poti sa spui ca ai vizitat cu adevarat Shanghai-ul fara sa vezi macar The Bund, Pudong (cu Shanghai Financial Center si Jin Mao Building), Nanjing Street, Old Shanghai, Gradinile Yuyuan, Jade Budha Temple, Xintiandi, Muzeul de Istoire sau Acvariul Oceanic.

Mai aveam 3 zile, asa ca alegerea a fost grea.
Am inceput cu Shanghai Financial Center. Pentru ca, in mod oficial, China a devenit a doua putere economica a lumii, cel putin din punct de vedere al PIB-ului. Si pentru ca este cea de a doua cladire din lume ca inaltime (492 m). Pretul biletului este de 15 Euro pana la etajul 100. Se sta la 2 cozi la intrarea in cladire si la una pentru lift (in total cam 1 ora si ceva). Cand esti la etajul 100 te incearca multe ganduri marete si de abia astepti sa te intorci acasa..totusi, un gand amar a zburat spre Bucuresti si mi-am amintit cat am tras cu o anumita Primarie de Sector pentru un amarat de Certificat de Urbanism pentru parter + 12 etaje! De aici de sus, privelistea este greu de explicat sau povestit..mai ales cand stai pe portiunea de podea din sticla transparenta. Recomand oricarui antreprenor aflat la inceput de drum sa urce pana in varful acestei cladiri…mai ales ca de la etajul 94 urci pe jos si iti auzi pasii in ecou, pe niste trepte inalte de otel.   

Pudong-ul nu are multe de oferit in afara zgarie-norilor impresionanti. Asa ca am pornit spre partea veche a orasului – Puxi. Cea mai „turistica” varianta este prin tunelul ce trece pe sub raul Huangpu. Trenuletul te lasa pe malul celalalt, la cativa pasi de The Bund – mandria shanghaiezilor occidentalofili. Nu pentru asta vii neaparat pana in China, insa este intr-adevar impresionant – un mix de cladiri datand din perioada coloniala de la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, construite in cele mai elegante stiluri arhitectonice: de la stilul Gotic, Renascentist, Baroc, Neo-clasic, pana la Art-deco. Dupa o perioada mai „rosie” intre 1945 si 1970, cladirile au revenit astazi la destinatiile de odinioara: sedii de banci, ambasade, consultate sau institutii financiare si hoteluri. Sunt in perfecta stare si, repet, chiar daca nu pentru asta vii in China, se impune o plimbare noaptea, pe The Bund. Si daca te uiti atent, poti observa mandria din ochii chinezilor. Inca nu am inteles de unii chinezi (si asiatici in general) simt nevoie „confirmarii” din partea Occidentului..cand de cele mai multe ori nu fac decat sa isi vicieze cultura si societatea cu superficialitati si banalitati din Vest.

Nanjing Street
Este un must, daca iti place sa faci cumparaturi. Este o strada foarte lunga in mijlocul orasului, plina cu magazine, hoteluri si restaurante. Pastrand proportiile este un fel de Mariahilfer Strasse a Shanghai-ului. Nu voi uita niciodata aglomeratia de sambata seara – cat vezi cu ochii oameni mergand pe strada..ca la iesirea de la un concert. Preturile nu sunt neaparat mici, insa exista si magazine unde poti obtine „un deal” extrem de bun. E nevoie doar de exercitiu.

 

 

Old Shanghai si Gradinile Yuyuan!
Numai cand rostesc cuvintele astea imi vine sa plec iar in Shanghai. Pentru genul asta de „destinatii” merg eu in China. Daca esti ca mine si iti plac cladirile vechi chinezesti, daca iti place mancarea chinezeasca, daca iti plac magazinele de antichitati si localnicii care inca mai pastreaza savoarea vremurilor de demult.. este locul unde trebuie sa ramai cel putin 2-3 zile.
Vechi de aproape 500 de ani, Gradinile Yuyuan sunt o adevarata perla a Shanghai-ului! Se intind pe o suprafata de 2 hectare de vegetatie, foisoare, coridoare, stanci, grote, poduri si lacuri cu pesti, toate construite intr-un stil aparte. Din anumite puncte de vedere, se aseamana foarte mult cu gradinile din curtile templelor.

Shanghai este unul dintre cele mai vii orase din lume. Este intr-o continua dezvoltare si metamorfoza. A avut o istorie grea, dar s-a adaptat la vremuri iar acum vremurile incearca sa tina pasul cu el. Totusi..tot aici in Old Shanghai au ramas si cladiri rezidentiale vechi, unele parca cu tot cu oamenii de atunci. Am mers mult pe jos, pe stradute inguste, cu biciclete ruginite parcate sub geam, cu mancare facuta pe plita chiar pe strada, cu mesteri pantofari si multe rufe scoase la uscat. Pe una din aceste strazi exista un hotel mic fara nicio inscriptie in engleza – este locul unde vreau sa stau data viitoare cand vin in Shanghai.

In ultima zi in China am simtit nevoie de ceva mai „light”, asa ca am vizitat Acvariul Oceanic si Xintiandi.

Drumul inapoi in Pudong (partea noua a Shanghai-ului) pentru vizita la Acvariu a meritat din plin. Ca si cum ar mai fi reprezentat o surpriza – este acvariul cu cel mai lung tunel subacvatic din lume. Desi rechinii reprezinta de departe atractia principala, mie mi-au placut cel mai mult pinguinii si focile 😉

Xintiandi! Daca nu stii ce inseamna, iti pare ca suna a un indemn la distractie sau ceva asemanator. Si chiar asta si este, desi inseama „noul paradis si pamant”. Xintiandi este „livingul orasului”, asa cum le place chinezilor sa spuna.
Este vorba despre o zona in centrul Shanghai-ului formata din strazi inguste si cladiri frumoase in suprinzatorul stil arhitectural numit Shikumen, aparut pe la mijlocul anilor 1860 si care combina stilul chinezesc cu elemente de arhitectura occidentala.

Aici se afla unele dintre cele mai selecte restaurante si ceainarii din oras si  este locul de promenada al comunitatii de expati din Shanghai si al high-life-lui chinez. Este fitza lor maxima. Este un fel de „Dorobanti” combinat cu „Centrul Vechi” de la noi, dar cu un snobism autentic si uneori fara sens periorativ. Este locul unde mananci mancaruri sofisticate si bei ceaiuri rare…si locul unde ar prinde un restaurant cu specific romanesc – practic, „aici se experimenteaza orice mancare, chiar daca nu ai prea multi returning costumers, tot iti merge business-ul” ca sa citez un prieten chinez. Si nu in ultimul rand, este locul unde preturile nu se negociaza.

Asa am vazut eu China in a treia calatorie.  Multi ma intreaba de ce ma reintorc si daca nu m-am plictisit. Nu ai cum sa te plictisesti, China creaza dependenta si e ca un roman captivant – trebuie sa ii citesti tote volumele.
Urmeaza sa plec iar la inceputul anului viitor. De data asta urmaresc China adanca,  indepartata si neatinsa de valorile occidentale. Vreau sa merg cat mai departe de coasta, in China contientala.

Simbolul pentru Armonie

Si pentru ca obisnuiesc sa vorbesc cu pasiune despre China, se pare ca s-a format un mic grup de prieteni care ar vrea sa ma insoteasca intr-un business/cultural trip anul viitoar. Vom analiza impreuna cand si cum ar avea loc aceasta posibila calatorie… Pana atunci.. Zai Jian!

*** Aici puteti vedea mai multe super poze

Anunțuri